Sunday, December 3, 2017

Lumi uitate

Sint doar eu, cu totul din mine..Eu doar..Cu toate agoniile si extazurile care au existat vreodata..Cu toate trecerile..Masca vietilor mele contine toate mastile care au fost, si vor fi..Am trait toate durerile posibile, si fericirile imaginabile..Le-am trait pe toate, si le-am uitat..Sint un spirit doar, care se plimba pe deasupra lumilor, ca sa mai revada ceva ce a fost..
Lumea fiintzelor e patetica..Imi seamana..Am in mine toate trairile posibile..Am vazut si am simtit atitea vieti..
Nu mai stiu nimic..Am stiut tot, cindva, dar am ales sa le uit, pentru ca au fost depasite..Timpul schimba foarte usor..Totul devine trecut..
Fiintzele au stari..Lumea are stari..Ieri devine azi..Eu sint inca, pentru ca e inca azi..Miine e posibil sa nu mai fiu..Sau sa fiu altfel..Cu alte agonii si extazuri..Ca si cind..
Poate o sa mai fiu, un timp..Un timp..Dupa care nu mai stiu..Uneori ma uit in oglinda la mine..Ma vad cum sint..Si ma gindesc ca dupa 100 de ani nu va mai ramine din mine nimic altceva decit un schelet..Doar oase, dupa mine, dupa tot ce sint, ce am crezut..Toate filosofiile mele scrise vor deveni oase albe..Tot ce sint va fi o pulbere fara sens..Si sa mai spuna cineva ca absurdul nu e real..
Din tot ce sintem toti, acum, va ramine un sac de oase, si nimic mai mult..
Ce sa mai visam, ce sa mai gindim? Nimicul ne va cam nimici..Ne vom trai degradarile treptat, pina cind vom invata ca fiintza ne e amorfa..Asa cum a fost de la inceput..Iar restul sint detalii..
Timpul ne naste, ne creste, si ne observa cum ne descompunem..Sintem ceva ce am fost, ca sa devenim ceva ce n-am stiut..Ne cautam ca sa ne intzelegem..Dupa care ne uitam..Asa cum ne uita lumea..

No comments:

Post a Comment