O istorie printre stele

I am running silent in my sleep, asa spune cintecul..Alerg tacut in vise, calatoresc prin locuri nestiute, si printre necunoscuti..Alerg ca sa intilnesc, sa vad, sa cunosc, si ca prin tot sa imi implinesc dorintele care devin mai mari, si mai mari, caut mai mult ca sa inteleg mai bine tot..Si poate ca fac asta ca sa vad cum sint eu fata de toate, si cum sint toate fata de mine..Fac asta ca sa ma cunosc, sa ma inteleg, si sa ma invat..Explorez exteriorul ca sa eplorez multele mele interioare, si sa le inteleg..Sint un explorator de lumi paralele, cind pe afara, cind pe dinauntru..
Se mai aud motoarele cum zumzaie..Am in camera o lumina difuza si foarte slaba, special ca sa pot vedea stelele pe fereastra panoramica..Par fixe toate, semn ca nava merge drept..Ma uit pe fereastra si ma gindesc la tot ce a fost inainte..Desi mai bine le-as uita complet, ca simt ca incearca sa ma traga inapoi si sa-mi provoace nostalgii si melancolii, si chiar nu vreau..Pentru ca am atitea proiecte de facut..Mai bine arhivez amintirile, si le las pentru cind voi fi batrin..Nu e inca vremea de scris memoriile. Am vazut ieri imagini de pe Terra, ceva cu toamna, copaci colorati, lacuri, munti, plaje, si mi-am adus aminte..E uimitoare planeta aia..
Ma gindeam la cum a decurs evolutia vietii, de la momentul magic al aparitiei, pina acum, cite specii au existat, cum s-au devorat intre ele pina cind a aparut cea mai buna adaptare, inteligentza, cea care a permis construirea de instrumente pentru supravietuire, cu care specia sapiens a dominat complet planeta..Asta urmata de o evolutie a civilizatiei, a cresterii istorice a bunurilor, a technologiilor care au produs continuu, si imens, si au facut viata mai plina, si mai usoara..Asta pina la depresia masiva de acum aproape 1000 de ani, cind omenirea nu isi mai gasea un scop,  ca si cum ar fi fost prea obosita de atita istorie, si de trai perfect, si nu mai avea pentru ce sa lupte, nu mai exista acea motivatie suprema care a functionat pina atunci..Si multi s-au sinucis atunci, pentru ca se identificasera prea mult cu tot, cu spiritul amplu al constiintei colective.. Dupa asta a urmat o liniste de inca vreo 1000 de ani, in care parca s-au reorganizat toate, si in care oamenii au inteles iar, ca scopul lor e unul individualist, ca parte din tot, dar mai important, si a urmat o alta renastere sociala, lumile au inflorit iar, si spiritul s-a refacut din ruine, doar ca acum spiritul era inteles altfel, ca o suma de toate spiritele..Fiecare a trecut mai usor peste propria singuratate, si a invatat ca daca e sa ajute spiritul planetar va trebui sa se ajute inainte de toate pe sine insusi..Au explodat atunci si metodele de spiritualitate motivanta in miliarde de lucrari artistice de toate felurile, ca un fel de flower power, cumva, doar ca era de 1 miliard de ori mai complex..Si de atunci toata omenirea a invatat ca mersul inainte se face pe drumuri de constiintza paralele..
E liniste..Stelele stau la fel de luminoase si fixe..Mai aud pe fundal motoarele navei, si ma gindesc cum va fi dupa ce va trebui sa cobor de pe nava, pentru ca zgomotul ala e in fiintza mea..Poate o sa comut dorintza de zgomot de fond spre altceva, nu stiu inca ce..Poate o sa caut mai mult sa iau contact cu oamenii..Las asta pe mai tirziu, o sa gasesc eu o solutie mai mult ca sigur..