Iubirea ca arta martziala

Iubirile sint fluide ca apele marilor citeodata, asa cum  sint stabile si rezistente ca stincile de granit din inima muntilor, altadata, pentru ca iubirile sint legatura dintre sufletele fluide ca apele marilor, sau ca stincile din inima muntilor..Asa sint ele, iubirile, au in ele amestecate toate universurile sufletelor, care se mai amesteca intre ele, ca sa se separe mai apoi..Sint relative iubirile, la fel de relative ca sufletele..
Iubirea inseamna altceva pentru fiecare, e o lume care e in noi in aceeasi masura in care e noua, si vine spre noi, si de fiecare data ne loveste fix in moalele sufletului, pentru ca asa e ea, dura din exterior si limpede si clara din interior..Iubirea e un oponent subtil si tenace, care, ca in aikido, ne foloseste energia ca sa dea cu noi de pamint..Desi iubirea ar putea fi mai mult decit acel oponent imbracat ca un luptator japonez, pentru ca iubirea, in sine e o arta martiala cu toate regulile dure si motivatiile care o determina:)
Stiu, iubirea ar trebui sa fie dulce, candida, si senina, ca un cer albastru in care dansul norilor se reflecta in albastrul marii, dar asta ar face-o destul de statica, pe cind ea e la fel de dinamica ca noi, pentru ca are si combat cu arme stralucitoare, asa cum are si zone de reflectie si meditatie, adica exact ca in artele martiale..
Stiu ca asta ar presupune ca a iubi e o arta a unei lupte, care s-a dezvoltat in timp, in atitea generatii..Si e asa pentru ca noi sintem asa..E simplu..Noi generam iubirea, si iubirea generata ne seamana..
Pentru fiecare iubirea e altceva..Scriam mai demult despre multe socluri pe care am ridicat statui unor valori, si iubirea e si ea una dintre ele, asta social vorbind, pentru ca asa a fost un anumit drum istoric al evolutiei, ca tot sa fie ierarhizat fix cum cerea un mental arhaic al momentului..Si eram convins ca acel mental era valabil in mintile needucatilor, pentru ca vedeam asta..Eu eram eu, si ei erau ei, in lumi diferite, pentru ca eu gindeam ca mine, iar ei gindeau in lumi paralele mie..
Am  simtit intotdeauna ca in tot ce faceau ei lipsea spiritualitatea, in absolut tot, si asta m-a facut sa ma simt izolat, ca pe un fel de relicva a unui trecut..Azi vedeam doar atitudini, violentza, stupiditate si intuneric, fata de ce stiam eu cind eram tinar: lumini, idei, optimism, si deschidere..Dar asta e poate un fel de varianta de trecere, cumva, care se va evapora la fel de repede cum a aparut..
Iubirea e o arta martziala, totusi, pentru ca e ea insasi identica cu o arta a unor lupte intre doua spirite..Iar noi sintem combatantzi echipatzi cu costume de samurai, care stim sa manevram bine propriile arme..Si ne luptam care pe care, parte in parte, pina obosim..Dupa care luam o pauza bine meritata, ca sa meditam la ce a fost, si la ce va veni..Stam fata in fata, ne privim  atent, si ne vorbim..Folosim de data asta cuvintele, nu ca pe arme, ci ca pe motive ca sa ne apropiem, pentru ca stim ca noi, acum, sintem alaturi..