Iubirea are cu ea o infinitate de feluri de a fi, si o infinitate de feluri de a-ti zimbi..Oriunde te-ai afla, in orice stare posibilia, sau imposibila, iubirea iti poate arata prin zimbet acea fata a vietii de care iti era dor.. Asta ca sa-ti arate ca ea, iubirea e cu tine, oriunde, si oricind..Si astea nu sint doar promisiuni, pentru ca iubirea nu e o aparentza sociala convenabila, ea e din tine, si din toti, aceeasi, si identica cu ea insasi doar..
E un profund al fiintzei pe care de multe ori il negam prosteste, pentru ca sintem pusi in situatii prostesti de tot felul de prosti, si profundul asta al nostru ramine ca o alternativa, cumva, la care ne intoarcem cind simtim ca nimic nu functioneaza din tot ce ar trebui..Si profundul asta vine sa ne salveze, timid..Noi il privim uimiti, ca sa realizam ca el chiar exista, si chiar e singurul care ne ajuta..Il folosim, si il uitam rapid, dusi de aparentza evenimentelor, ca sa ne amintim iar de el, cind ne e greu..Si facem asta tot timpul, invirtindu-ne printre toate, ca sa revenim iar si iar la sursa si substantza fiintzei noastre profunde..Si eu am facut la fel..
Lumea are multe tentatzii, si multe iluzii, din care invatam sa iesim, cu timpul, si virsta..Asta ne costa ceva din suflet, dar invatam sa depasim..Si invatam sa depasim alte, si alte tentatzii pastrindu-ne acelasi suflet sensibil, si cautator..Ce obtinem din tot ce am visat, asta e altceva..Totul e sa invatam sa fim fericitzi cu micile realizari ale unor momente, si sa ne sprijinim pe ele in cautarile noastre spre marea fericire, care ramine acolo, sus, suspendata, ca o sperantza a unei alte vietzi posibile..
No comments:
Post a Comment