Ma privesti, si te privesc..Stam ochi in ochi un timp, fara sa stim ce e in sufletul celuilalt.. Privim reci si absentzi ca pe o fiintza de dincolo de timp, care a aterizat accidental, aici.. Sintem fiintze paralele ce si-au adus timpul impreuna, fara sa inteleaga de ce..
M-ai privit asa ca atunci cind m-ai vazut, la inceput, ca pe un aerian, si novice..Si asta m-a atras la tine, cred, ochii aia care aveau o tristetze care trecea prin mine, si prin tot, ochi care ma fascinau intr-un fel, pentru ca nu stiam ce sint, sau reprezinta..Priveau la fel, parca, prin tot, fara sa spuna ce simt..Se uitau la lume de parca totul era la fel, si la fel de indiferent..Ca si cum totul era transparent si inutil..
Ochii pot privi spatii indepartate, ce sint mult dincolo de noi. Si privirile pot cauta lumi care ne sint mai apropiate, sau mai indepartate.. Cautind ceva ce ne apropie, sau ne indeparteaza..
Timpul ne-a fost un reper..Si timpul ne-a lasat sa privim, asa ca si cind am fi putut fi impreuna.. Sintem ce am stiut ca putem deveni, si ce am visat ca vom deveni lucrind la fiintza noastra..Sintem asa cum am simtit.. Sintem un fulg plutind prin toate spatziile celorlalti..Sintem o trecere, ca o clipa ce zboara tacut, privind, ascultind, si imaginind cum vor evolua toate..Toate ce vor deveni ceva imaginat, sau, poate nu inca.. Pentru ca viitorul e cel ce va spune adevarurile nestiute de noi..
No comments:
Post a Comment