Sunday, July 31, 2016

Locuri promise

E clar ce e substantza de suflet vizibil..E clar ce simtim intre rinduri, subtil si nespus, de cele mai multe ori.. Ca si cind o briza ne sufla cu trairi in pinzele propriei nave..E clar si limpede cind viata ne arata adevaruri pe care le cautam, ca sa le spunem, si aratam..
Spatiul e un loc..Sufletul isi danseaza ideile pe un teritoriu..Zborul vine, ca sa se duca, pe alte directii.. Sintem ceva ce nu stim ce a venit de unde, sau spre unde se va indrepta..
Clarul se disipeaza in tot..Firele au toate variantele posibile de conectare..Infiniturile sint tot ce sint sursa si legaturi..Ma vezi cum sint, asa cind as fi cind ti-ai imaginat..
Numele meu e tot ce ti-ai amintit, cind stiai ca am ochi frumosi, si ginduri care ti-au animat amintirile..Sint omul de aici, din locul revenirilor tale la tine insati..

Linistea spatiilor din mine

Sint un suflet..Eu..Un suflet-om, si un om-suflet, zburator, si cautator de oameni-suflete si de suflete-oameni.. Un pilot care alearga printre spatiul dintre suflete, si care cerceteaza ceva mai subtil ca materia-abur care pluteste intre tot..Sint un om care stie ca simte firele deschise ale visurilor altor oameni..Linistea imi e spatiul meu deschis catre intinderile lumii..Vad de sus, in imagini de suprafatza pamintul, pe bucatzi, cum imi vad viatza mea desfacuta in secventze de amintiri..Sint liber, si sint deschis spre toate portzile pe care universul mi le deschide..Sint o varianta de trecut, si de viitor amestecata in nodul dintre trecerile celorlaltzi..Vad cu ochii mintzii adevarul din toate, si ma desfac in visuri..Sint o aripa ce a planat peste aer, si timp, ca sa redevina zbor, sus, limpede si linistit, dincolo de tulburari si infinite si neclare nedeterminari..Sint fiintza-eu, spiritul unei vietzi ce isi mai cauta stabilitatea in cautari..
Armoniile inca ma cauta..Sint intre lumi, si inca nu stiu cine sint, sau cine sa fiu..Am ceva ce nu stiu cum sa-l denumesc, e un prieten al visurilor mele..E un prieten al sperantzelor, care m-a vazut si cunoscut de cind eram mic si vulnerabil..E eul meu, care mi-a intins o mina de ajutor de atitea ori..Vezi, uneori ne instrainam pe drumurile vietii, dar substantza profundurilor noastre ne intinde o mina de ajutor, si ne trage spre suprafatza.. Si luind o gura de aer, ne revenim..Si ne  reamintim de tot, chiar si de noi insine..
Viata poate fi un joc inselator de imagini, de multe ori..Sintem cautatori de drumuri pe care cunoasterea ni le deschide..Vedem, si sintem atrasi spre atitea..Multe din toate sint pure iluzii..Spre multe alergam doar ca sa ne satisfacem propriul orgoliu, sau ca sa ne demonstram puterile..Multe sint cevauri ce, daca am sti sa analizam lucid, sint doar copilarii trecute pe un alt nivel al ambitiilor..
Mai pure, si mai linistite sint armoniile ce ne vin din spatiile de dincolo, cele ale unor spirite ce ne asteapta sa gindim altfel..
Imi place linistea visurilor care pare ca vine dintr-o alta dimensiune..Imi plac spatiile deschise si care sa imi spuna despre mine, cine sint, si de ce gindesc asa..

Cautarile sufletului

Lumile se ascund uneori in intuneric, si dispar, lasind un loc de o infinita goliciune, si lipsa de sperantza..Apoi se intorc parca mai pline de culori si lumini..Asa si sufletele, apar, dispar, urca, sau coboara, danseaza sau stau fixate in spatiu, deschid brate colorate, sau se inchid in tristetzi, sau nostalgii..Sau poate mediteaza la o inchidere a deschiderilor inchiderilor deschise:)) Sau poate doar observa..
Despre suflete m-am gindit sa scriu..De fapt despre relatii..Sau poate despre amindoua ca sint legate strins.. Atit de strins ca nu le poti dezlega taind nodul gordian..Na..Da' de fapt de ce sa le dezlegam daca nu trebe..
Adica am sa spun ce cred si simt eu despre o relatie, dupa ceva multe experiente..Stiu ca privind din exterior la barbati si femei, cum sint ei efectiv, te-ai gindi ca astia sint atit de diferiti intre ei ca-n veci nu s-or putea intelege..Si totusi exista exceptii care confirma regula:)))) Multi se inteleg..E un mister cum reusesc, dar iata ca se poate, cu ceva efort depus, cu deschidere, uite ca miracolul se intimpla..La unii, e adevarat..La mine a fost un pic altfel..
Nu stiu, poate ca din anumite puncte de vedere sint dificil, pentru ca nu-mi plac tiriturismele, ghiorlaniile, si tradarile, desi le inteleg cumva, dar prostia, mizeria morala si atitudinile stupid-socante chiar nu le accept, oricit as fi eu de "prost de tolerant" sa zic asa..Ca daca e sa te legi sufleteste de cineva ai totusi un minim de cerintze..Bun, hai sa zicem ca intilnesti pe cineva, si incerci sa-l descoperi..Treci de prima etapa, dupa ce il testezi un timp..Acuma si testarea asta e un proces complicat, mai ales ca daca omul se simte testat se enerveaza ca, ce dom'le nu ai incredere in mine, si ma tratezi ca pe un strain? Si tu nu stii ce sa raspunzi, ca na, esti in culpa, cumva, si nici nu poti sa-i spui ca da, o tratezi ca pe o straina pina te edifici, ca ea se poate supara, si iti trinteste usa in nas..De parca ar trebui sa fii prieten de la inceput asa, de-ampulea, pentru ca asa e mentalul colectiv cel retard si pagubos..
Bine, oamenii maturi realizeaza ca inceputul e sceptic, si ca trebe ceva experientze impreuna pina cam cunosti stilul, pentru ca stilul e omul, pina la urma..Si increderea e fundamentala pentru o relatie, dar pina sa o dobindesti testezi omul si pe multe alte planuri si directii..Ii verifici valorile morale si de spirit prin tot felul de conversatii, pe teme diverse; discuti cite in luna si stele, iti dai drumul fiintei tale interioare efectiv, vazind ce raspunsuri primesti, adica daca ea rezoneaza cu ce spui..Acuma e adevarat ca ea nu trebuie neaparat sa le stie pe toate ale tale, ca nu e specialista in tine, dar daca e deschisa, si sincera, lucrurile evolueaza firesc, cred..Pentru ca si eu pot fi deschis, si sincer la ce spune ea, lucruri pe care le invat, pentru ca nu am de unde sa le stiu de la inceput..
O relatie e o deschidere intre lumi..Ea evolueaza pe masura ce descoperi lucruri comune sau interesante in celalalt, si lucruri pe care ti le doresti..Si cam asta e baza fericirii oricui, cred, sa se simta alaturi de un alt suflet, cu care vorbeste sincer, pe limba lui, uneori chiar fara cuvinte..
Si o relatie adevarata inseamna un scop al vietii implinit, pentru ca esti mai fericit, si mai limpede in ginduri, si atitudini..
Eu inca mai caut..Nu ma pling, pentru ca stiu ca nu e usor sa gasesti omul potrivit..Poate ca asa a fost sa fie, si multe schimbari in viata asta, stressul, lipsa de timp, etcetc..Am destula energie, inca, si o maturitate pe care mi-am cautat-o..

Saturday, July 30, 2016

Proiecte futuriste

Din tot ce am trait eu, vreodata, cea mai interesanta, de departe, mi s-a parut cunoasterea, sentimentul acela al misterului care te imbie sa faci orice efort de care esti capabil, mergind pina la sacrificiu, ca sa afli ce se ascunde acolo, in locul acela, atunci..
Dar ca sa pornesti spre cunoastere tre'sa te pregatesti, trebuie sa studiezi dinainte mult material teoretic, sa faci mici experimente, si sa fii deschis, si pregatit pentru surprize multe si neplacute..Care, in esenta sint detalii, pentru ca descoperirile sigur vor acoperi prin valoare, tot efortul tau..Acuma iti trebuie si rabdare si o scara riguroasa a valorilor, o cunoastere acumulata dinainte pregatita si ea a se adapta, pe masura adunarii de date noi..Pentru ca procesul cunoasterii e ca o explorare a vietii, o cautare, separare, analiza, evaluare, etc..
Ce e fascinant e ca scara asta a valorilor e intr-o continua reevaluare, sa zic asa..Ce era bun ieri, azi poate fi usor depasit, si amplificat, pe masura ce si criteriile se schimba..Ma uit la cum au avansat computerele.. Eu la facultate am prins calculator cu cartele, ca trebuia in anul 2 sa fac ceva studiu al unui sistem mecanic mai complicat ceva ce presupunea niste ecuatii integrale, si asta era prin 87-88..Iar acuma telefoanele au in ele un computer mai performant..Bine, stiu, alea fusera vremurile, nu inseamna sa si noi am ramas cu mentalitatea in urma, hahaha, doar sintem ingineri in vremuri de revolutie technologica..Pai na..Si cu inginerii nu te pui, ca pot fi si geniali, si pot gindi cu 3 mutari inainte:)) Ma uit la cite se inventeaza azi, pe youtube, efectiv ramii prost, si ii admir pe toti cei care au o imaginatie absolut fabuloasa..Si lumea merge inainte, se miniaturizeaza pina la nano-roboti, se eficientizeaza, se ultra-elaboreaza orice..In curind se vor eradica si bolile, si cancerul chiar va deveni istorie..As vrea sa lucrez intr-un laborator, undeva, de nano-roboti, sau de nave cosmice ale viitorului, ca ma duce mintea sa-mi imaginez multe, si cu programele astea 3D poti sa lucrezi la absolut orice scara, fara probleme..Ah, ce chestii or sa vina, abia astept sa ma bag in proiecte de astea futuriste, mai ale ca au "fut" in ele:)) O sa fie bine, si pe masura ce realizam, o sa vedem si cit de mult, si bine putem visa la altele..

Variante de vieti

Se spune, ma rog, unii mai initiati spun, ca, daca vrei sa faci o placinta cu mere din materie, mai inainte tre'sa inventezi universul, asa zice sir Sagan in Cosmos..Tot ce se poate, probabil ca stie el ceva, ca avea tone de studii, si distinctii..Acuma na, una e studiul universului si alta e bucatareala, ca acuma nu inseamna ca la fiecare pizza, sau placinta cu varza si carne tre'sa inventezi universul, ar fi o dileala continua, si pe post de Dumnezeu ar fi, de fiecare data un alt bucatar..Asta ca idee, ca si daca ai vrea sa pui pingele la un pantof, in vid, sau sa cosi un nasture, iar se presupune ca ar trebui sa inventezi universul, si atunci pe post de Dumnezeu ar fi un pantofar sau croitor..Asa..Si daca esti inginer si vrei sa inventezi o masinarie revolutionara care ar salva planeta? Atunci ce sa faci, sa inventezi un univers ingineresc, sau ceva asemanator bazat pe stiintze, aaa, am realizat, atunci tre'sa inventezi toate stiintele exacte, si p'orma sa te apuci de treaba..Asta daca n-ai obosit, cumva, ca ai ceva de lucru..Parca mai usor e sa inventezi universul decit stiintele..Desi universul se presupune ca are in el toate formulele descoperite de stiinte..Ma rog, e complicat, cind e vorba de univers, nene, ca e mare, si plin de mistere..Bun, sa presupunem ca asa e..Dar daca vorbim de om, si de natura umana, atunci cum e? Ca cica prostia, si doar de prostie spunem, care e o latura a naturii umane, doar ea, prostia, e infinita..Si atunci poate ca si inteligentza e infinita, si arta e infinita, si etcetc, toate dimensiunile spiritului pot fi infinite, in aceeasi masura..Si toate infinitatile astea adunate ce pot sa dea, decit o infinitate si mai mare..Logic, nu? Acuma infinitatile astea ale spiritului nu poti sa le compari cu cea a universului, ca sint diferite intre ele..In fine, dar divaghez, eu vroiam sa ma leg de natura umana schimbatoare..
Mai nene, eu sint format pe stiintele reale, adica chiar reale, alea exacte si clare, in care exactitatea e de baza, si in care regulile odata determinate si atent verificate se respecta, stiintific, se construiesc modele care sint fundamentale, pentru ca sint riguroase si clare, si plecind de la ele se construiesc in cascada alte si alte modele, dar care niciunul nu contrazice vreodata regulile aplicate modelului de baza..Si pe asta se bazeaza stiinta, si cunosterea, in general..Si eu sint format in spiritul asta..Numai ca, in ultimul timp m-am impactat cu natura umana, cea rebelioasa, si care refuza sistematic reguli, ca na..Acuma probabil ca din ignorantza, rautate, prostie abisala, habar n-am care e cauza, dar tot mai multa lume vorbeste in clisee, si se contrazice singura..Si te contrazice si pe tine, oricite argumente ai avea..Si e atit de pornita pe orice, ca, ar face orice ca sa demonstreze ca ei au dreptate..Si sint suficient de singerosi si determinati in actiunile lor; despre ei am scris in postul de dinainte..Am cam obosit sa ma contrazic cu idiotii, de asta evit certurile, desi ei pot considera ca m-au invins daca refuz balacareala stupida..
Conteaza mult oamenii dimprejurul tau, fie ca sint in mediul de acasa, sau de la servici-u, pentru ca ei construiesc mediul tau, si ei te fac sa te simti bine, sau nu..Si asta conteaza, pentru ca viata ta poate fi, functie de ei, un infern, sau un rai..Si tu, functie de ei poti fi fie fericit, si cu o viata mai lunga, fie nefericit, trist, si cu o viata scurta..Acuma, bine, in masura posibilitatilor, alegi ce ti se potriveste..Fiecare stie mai exact ce e bine pentru el..E si un noroc, e adevarat, sa pici pe o varianta buna, altfel tre'sa lupti, si sa nu abandonezi pina ce nu gasesti ceva care sa fie macar conform cu valorile tale..

Wednesday, July 27, 2016

Determinari

Stii, toate sint cum sint pentru ca asa au fost asteptarile de evolutie, si asa au avansat toate, fie ca a fost corect, sau moral in sensul adinc al lucrurilor, sau fie ca asa au vrut mentalitatzile timpurilor noastre neroade.. Ca spiritul social dicteaza, chiar daca se supune unor stupiditatzi corecte politic, si chiar daca e inuman, uneori, si total in spiritul si stilul unor acceptantze sociale destul de descreierate, in care adevarul e cel care e lasat, din toate, pe ultimul loc..Iti dai seama de nivelul ipocriziei sociale la care am ajuns, cel in care cel care ar trebui sa primeze, ADEVARUL,  e cel mai putin considerat..Stiu ca lumea e cretina, dar nu cred ca a atins acel nivel de cretinitate in care sa ascunda adevaruri care o vor afecta profund..In fine..Atit timp cit descreieratzii se omoara intre ei e natural, dar cind afecteaza tot, e endemic..Fibra sociala ar trebui sa fie stabila, si generatoare de progres..
Sint singur, asa ca si tine..Toti sintem nascuti asa, luptatori pentru a domina teritoriul..Dar lumea asta moderna e una a conflictelor spirituale mai degraba..O lume in care luptele se dau pentru idei..
Am trait in ultimul timp o lupta pentru supravietuire, in care am vazut enorme nemernicii, unele de nespus, si am trait asa, constient ca e ultima mea varianta, ca sa pot exista..Am vazut atitea tirituri, atitea extraordinare excese in a-si demostra instabilele si excremential-dezgustatoare fortze date de un social instabil, de a te anihila, sau de a-ti pune pumnul in gura, ca nu le voi uita, cred, niciodata..Incep sa ies din sila asta a obligatoriului social, ca sa ma pot reconfigura.. Am timpul meu, si o mica recunoastere, care simt ca va creste.. Futu-va in gura de analfabetzi, pai cu mine va puneti mai? Hahaha, e comic, si ridicol, toata desfasurarea voastra de aptitudini iese din real, aproape..Sinteti iesiti din timp, si apocaliptici in mizeria din care nu veti prea putea iesi, vreodata..
Timpurile mai aduc si dezgust..Dar astia isi vor primi ce merita..Cindva, si cumva, pentru ca am o determinare, sa-i rezolv asa cum merita..

Sunday, July 24, 2016

Variantele vietii

Acuma ce sa mai spun, ca am criticat perioada din liceu, pe buna dreptate, ca sistemul ala in care am invatat a fost unul destul de sinistru in esenta si forma, dar cuprinsul din el a fost fabulos, recunosc..Am vazut in tot ce mi s-a impus sa memorez o logica, si o coerentza absolut imbatabila, ceva stabil si viabil, bine structurat si elaborat..Apoi am vazut un alt sistem format din alte sisteme convergente, in  facultate, ceva care sa faca sa fii un privitor-admirator al atitor si atitor constructii stiintific-artistice..Si ce spun eu aici sint doar cuvinte, pentru ca realizarile ingineresti te lasa efectiv mut; lumea a progresat la un nivel absolut de neimaginat..
Spatiile se restring pe masura ce cunoasterea a avansat..Toate se deschid, viziunile evolueaza spre determinari nestiute..Plutim spre ce vom deveni in toate nestiuturile..Mergem inainte, in sensul evolutiilor spre ceva inca neanticipat..Pasii urmatori sint imaginati inca prudent, pentru ca sint greu de previzionat..
E frumos..Stiinta a facut pasi peste tot..Sintem in mijlocul unei tornade de nou, si de noi adevaruri..Miine vom vedea ca traim in cu totul alta lume..Astept atent lumea aia in care va conta claritatea unor elaborari ale unor mintzi ce sint capabile sa o faca, pentru ca am obosit sa ma contrazic cu tot felul de retarzi pusi in pozitzii de a lua decizii importante..La gunoi cu maimutzele cvasi-analfabete de pe pozitzii sus-puse..Oh, si citi s-au auto-impus in situatiile alea..
Acuma nu ca-l laud,  dar pare ca prim ministrul, domnul Trudeau pare ca face reforme, si sper sa fie de bun augur, poate ca vor veni multe deschideri pentru ingineri, ca ei sint baza evolutiilor, sa vedem..
Sint inginer, si sint canadian, am multe experientze, care mai bune, care mai rele..Acuma nu lucrez in inginerii, ci doar pentru a imi plati facturile, dar sper sa revin cit de curind in ce stiu din domeniul meu..
Eh, vezi, viata asta e o turnura de variante..Cine sa stie ce va fi miine..Poate ceva bun, poate rau..

Amintiri din liceu

Timpul e cuantificat in doze subiective..Uneori se tiraste ca o molusca pe uscat, lenes, si stupid, iar alteori alearga ca la o cursa de viteza..Iar spatiul ii urmeaza cu transformari, asa se spune..
E recreatzie..Abia a trecut ora de geografie..Credeam ca o sa mor ca stiam ca o sa ma asculte la lectia cu Dobrogea..Ce timpenie, sa invat despre munti si podisuri, cind dracu mai stie la ce naiba o sa-mi foloseasca vreodata..Mi-am adunat toate datele in cap, alea de baza, Hercinicii, anii, delta cu 3 brate, lacurile, evolutia, industria din orase, populatia, mmm, ce dracu mai era, ceva cu litoralul, Marea Neagra, pizda ma-sii, ce naiba ma gindesc la ele ca a trecut ora, gata, invat altceva pentru ora viitoare, si pe astea le uit complet da-le in ma-sa..Tre'sa ma concentrez pe mate, futu-i in ea de treaba, ne rupe proful, ca am avut 7 probleme la teme, si am facut 5, si pe alea cu greu, mi-am rupt creierii sa rezolv timpeniile lui, bine, am facut doar 2,  la restul m-am uitat la rezolvari, si sincer, mi-au placut cum faceau ei acolo, da erau complicate cred si pentru aia de la facultatea de matematica, in fine..Unele sint ingenioase, recunosc, au astia o imaginatie destul de dilie, oho, toata admiratia pentru ei, da io-s in liceu, ce pula mea sa rezolv chestii de astea complicate, cu ce naiba o sa ma ajute, ca poate dau la ceva arte, sau naiba stie..Cred ca si la ingineri chestiile astea sint pura pierdere de vreme, pentru ca pe viitor computerele o sa rezolve cicanariile astea, nu mai sta omul sa-si bata capul..Mama, si vine ora de mate, am belit belingheru', iar frica la ascultat, ca profu scoate 5-7 la ascultat, iar eu am un 9 si un 3, note, da-l in ma-sa ca sint multi cu doar o nota, si 3 am luat ora trecuta ca m-am incurcat la a 3a treime de la o demonstratie cretina, ca nu am aplicat corect a coispea axioma din sistemul cu coispe variante de nu stiu unde..Na..Nu te pui cu nebunu'..Am luat 3, am bagat ochii in podea, si m-am carat in banca..Du-te in pizdele ma-tii de dement, ba, tu ala de te crezi tare, ca poti sa ma futzi la note..Esti un descreierat care iti permiti orice, pentru ca un sistem cretin iti da puterea asta, sa iti bati joc de suflete.. Asta e un oportunist, nu prof de mate..Isi cauta olimpici cu care sa se laude, pe care sa-i streseze pina le sar capacele..In generala eram rezolvitor bun la Gazeta Matematica, dar in liceu mi-am bagat picioarele, cel putin la mate..Eram bun, dar eram normal la cap, si mi-am dat seama ca in nici un caz nu o sa fac din matematica pura viitorul meu..Matematica asociata cu ceva, poate inginerie, dar mate pura mi se parea aberanta, pentru ca viata e reala, nu abstracta si perfecta..In fine..Si cu fizica m-am lamurit destul de devreme, pentru ca si ea cerea chestii aproape inumane, si te baga in niste logici ciudate..La partea de mecanica mergea, dar cind veneau electricitatea si magnetismul, ooo, sa va ia dracu pe toti de timpiti, bravo, dar nu e pentru mine nene toate ecuatiile alea cu frecventze si parafrecventze, ca sa calculezi nush ce devieri, hai sa fim seriosi..Ca si eu, cite sa mai indur din toate chestiile astea care mi se pareau destul de absurde..
Eh, am trecut prin toate astea..Acum sint un om matur, cred..Imi aduc aminte de perioada de liceu cu nostalgie, pentru ca am invatat enorm in  cei 4 ani, si mi-am format o gindire rationala si pragmatica, si care mi-a fost de baza in facultate..Si am invatat in liceu si competitia, si cum sa rationez, si cum sa gasesc solutii si technice, dar si in legatura cu oamenii..Ma rog, aici e mult de spus, pentru ca lucrul cu oamenii e, de departe cel mai greu, si complicat, si am vazut asta in timp..

Saturday, July 23, 2016

Sensurile fluide

O trecere e o incercare a vietii..Faci pasi mici in infinitatea lor inalta, sau joasa, ca si cind ai cobori, sau urca eternitatzi intregi..Apoi te opresti, intre stari, ca sa poti admira tot ce ai realizat, si iti odihnesti corpul si spiritul, si ca sa poti porni iar..Si linistea iti vine incet, iti inunda corpul, si te lasa plutind, si visind..
Demult, am fost sa vizitez iar orasul, ca sa imi mai iau energie din el..Era in amurg, si am pornit pe jos, incet, ca sa pot inregistra imaginile lui, si sa le asez in minte..Noaptea se lasa, si luminile incepeau sa arate imagini diferite ale locurilor, parca mai artistice si pline de o substantza mult mai clara si adinca..Ce frumos contrast, mi-am zis, ce frumoase sint culorile proiectate in noapte, ce linistite, si pline de adevar..Imi aduceau aminte de tot ce vedeam cind ma plimbam pe strazi, de craciun, cind frigul ii sechestra pe toti in case, si cind doar lumina calda a felinarelor imi mai aducea aminte de lume, si oameni, si de toate amintirile mele..Acum era la fel, tot intuneric,  tot liniste, tot amintiri, era mai cald, mai limpede, si mai deschis, parca, pentru ca puteam sa merg oriunde, sa vad orice, si sa-mi imaginez ca locurile astea sint rupte, si mutate in celalat capat al pamintului, undeva pe o insula tropicala, in care marea cinta ritmurile noptii universurilor..
Ce frumoase sint strazile..Ce frumoase sint culorile, si luminile, si copacii, si cladirile..Ce univers limpede, ce clar se vad toate, si ce liniste inoata imprejur prin fluidul timpului..
S-au adunat norii, si a inceput sa ploua..Am simtit ca renasc din propriile mele ruine..Viata s-a intins peste tot, fluida..Mi-am desfacut bratele, si mi-am indreptat fata catre cer..Picurii cadeau continuu construind parca armonii ce veneau de dincolo, din infiniturile mele..Am ramas asa, sa ascult muzica lor, nemiscat, ca un spectator norocos..Am lasat apa sa-mi curga pe fata, pe corp, sa ma ude complet, ca sa simt ca sint departe de aici in spatiu si timp, dar aproape de mesajul pe care universul mi-l transmitea gradual si discret in sfere mici si fluide..Am stat asa, fix, si docil, cit a durat tot..Am ramas asa pentru ca am iubit enorm starea asta de infinita subtilitate a conectarilor cu lumile cele nevazute..Am ris, am plins, am visat, mi-am dat fiintza si corpul intr-un flux al eternitatzilor deschise  spre alte eternitatzi..Am murit, si renascut iar, ca sa incep alte drumuri, pe care alte vieti mi le aratau..Am simtit iar ca universul se reporneste, si isi reactiveaza toate legile fizicii..
Cind ploaia s-a oprit am ramas sa privesc strazile, si reflexiile luminilor..Eram ud, si la fel de singur..Am mai facut citiva pasi, apoi am vazut un nume de strada, pe un panou albastru..Aha, e bine, acuma stiu unde sint.. Pina acasa mai am timp sa ma gindesc la sensurile vietii..Mai am inca, timp..E bine..

Thursday, July 21, 2016

Licentze

Drumuri si cautari impreuna ne construiesc vietile..Drumurile unor cautari, si cautarile unor drumuri..Cautarile unor cautari de drumuri cautate..Drumurile unor cautari de drumuri de cautari de drumuri cautate..Cautarile unor cautari de drumuri cautate si negasite inca..Cautari si drumuri in combinatzii care sa inoade mintea care incearca sa priceapa sensurile..Hahaha, asta e licentza mea poetica, clar, una post-post-post moderna, sau citi de "post" or fi ca acuma naiba stie in ce hal de post-modernism ne mai scaldam..Da' licentza e a mea, care o sa ma copie il acuz de plagiat si-l provoc la duel cu sabii din plastic sau cauciuc, in arena, ca gladiatorii..
Azi ma gindeam ca realitatea bate fictziunea de departe, cind ma uitam la unele comentarii de la un post pe youtube cu intrebari despre cine, cum, cind, sau cum s-a creat tot universul asta in urma big-bangului, iar un tip spunea, ca ok, universul ca universul, dar cita carne e in carnea de la McDonalds, iar altul ii raspundea ca nu e..Si ma gindeam ca asa cum sintem noi fomisti, daca James Bond ar fi fost facut de romani, la prezentarea de inceput in loc de femei goale am fi pus platouri cu aperitive, mici, fripturi, ciorbe, toate alea.. Sau filmari futurist-gen dintr-o autoservire in care camera ar fi surprins detalii fabulos-gustoase din meniul complet..In fine..
A mai trecut o zi..Am mai imbatrinit cu o zi..Lumea a mai evoluat cu o zi.. A devenit mai altfel, mai avansata si in bune, dar si in rele..Media ne arata doar relele, ca cica asta aduce audientza, dupa mintile retarde ale sefilor de pe acolo..Asta in timp ce se inventeaza niste chestii absolut incredibile, si se descopera atitea si atitea..Ma rog, stiu ca e la latitudinea noastra sa alegem ce acceptam din toate..
Azi cred ca e o zi vesela, ca na, o vacantza de 2 saptamini devine una de o saptamina..Ca munca e o datorie, de ce sa faci nudism in Caraibe sau Grecia daca poti sa te distrezi muncind, nu? Hahaha, la cit sint eu de lenes, in concediu e somn, clar, ce-mi trebuie trambalari si stress, mai bine dorm si visez ca am calatorit, e mai ieftin si binefacator..Nici in Ro n-am mai fost din 97, e ceva vreme, dar ma gindeam ca si tzarisoara s-a schimbat ca n-o s-o mai recunosc..Chestii, na..Desi mi-e dor de o reintoarcere pe traseele studentiei mele, Domneasca, faleza, ciorba de burta aferenta, cartierele, plimbarile cu gagici pe care sa le mai vrajesc, discutiile lungi si pline de imaginatzie la o bere cu rom, eee..Planuri de viitor, na, cit sa umple inca 1000 de ani de acu incolo..

Wednesday, July 20, 2016

Curcubeu cu vise

Viata are culoare si usi colorate..In spatele fiecarei usi e o experientza care te cauta, si care isi ascunde misterios posibilitatile, pentru ca nu exista geam pe care sa privesti, nu e decit un dreptunghi dincolo de care doar curajul tau decide..E posibil sa fie acolo un miracol, sau o iluzie, sau o ternitate slaba construita din stupiditatzi cvasi-absurde..Acolo doar incercind vei afla un raspuns..Si acolo e o certitudine deschisa si asumabila, dar nu o garantzie a unei reusite, sau al unui esec pur, nu, acolo e o viziune posibila a orice, oricum, oricind; o experientza, o explorare, un drum inainte spre ceva, poate..Sau un platou in muntzi, unde sa mai contemplezi viatza..
Lumea are infinitatzile ei, mari, si mici, care se desfac in tot felul de forme, care mai imbietoare, care mai respingatoare in aparentzele lor..Care par reflexii ale subconstientului nostru adinc populat de onirisme construite intuitiv din toate realitatzile care ne-au miscat profundurile..Ce curios cum se intrepatrund realitatzile reale cu cele din visuri, cum se construiesc cercuri de treceri care devin spirale ale devenirilor noastre proprii in evolutzie..
Uneori uit cine am fost..Si asta e bine, pentru ca ma elibereaza de tot, si ma indeamna sa incerc  sa vad mai departe..Imi reconsider linistile cu arogantza unui monarh galactic, si ma recompun din toate, incet si metodic, ca sa redevin ce numai eu stiam ca sint cu adevarat..Omul dintre spirale, care si-a adaugat propriei fortze arcuirile acelor bratze rotunde care isi rotesc infinit puterile..Am in mine toate culorile desenate de mii de ani de univers pe intunericul ce a dainuit de la primele clipe ale existentzei..Simt ca sint asa cum as fi putut fi eu, de cind totul s-a deschis intr-o universala nedeterminare..
Sint un om, declarat un eu insumi intr-o miscatoare instabilitate, si care merge agale, pe valurile spatiului si timpului..Mi-e frica de tot, si am un curaj nebun ca pot depasi tot, cu o fireasca usurintza..Vad, si caut, pentru ca stiu ca, mai devreme sau mai tirziu voi descoperi secretele nespuselor ascunsuri..Sint un om, si stiu ca totul va deveni un curcubeu cu vise..

Saturday, July 16, 2016

Visul Adagio

Adagio incepe cu "nu stiu unde sa te caut", si, m-am gindit sa incerc sa construiesc ceva, plecind cu o tema, ca la scoala, razbunind tot timpul asta cit n-am scris nimic desi as fi avut un miliard de lucruri de spus, dar nu destula energie, si entuziasm, ca na..Sigur am argumente ca o scuza-acuza..
Cum spuneam, Adagio incepe cu o nelamurire intrebatoare..Eu m-as gindi ca nu stiu cine sint, de ce sint, de unde vin, unde ma duc, pentru ca eu nu sint un proiect stiintific, sint doar o fiintza aparuta din intimplare intr-un anumit context spatialo-temporalo-cultural..Ce am simtit de la inceput a fost ca sint singur intr-o lume in care relele si bunele sint destul de elaborate, si in care inveti singur sa supravietuiesti, printre tot felul de creaturi specializate in rele mai degraba..Inveti din greseli nefatale si sa-ti elaborezi propria fiintza, si sa-ti gasesti sursele de energii propulsive care sa te ajute..Sigur, pe traseu mai intilnesti oameni de la care mai inveti multe lucruri interesante..Oameni rari, si pretziosi in acelasi timp..
Viata e o revenire pe culoarele timpului, dupa experientele tale proprii..O revenire in acelasi realism al salbaticiilor si brutalitatilor iminente si irefutabile clare si imediate..Si asta e sanatos pentru fiintza cea luptatoare care esti, pentru ca te motiveaza..Asta pentru ca esti intr-un mediu pe care il simti construit din toti ceilalti, care si ei se lupta identic, ca si tine..Si te face sa te simti simultan si combatant, dar si camarad alaturi de alte suflete, a caror suflare calda o cam simti tot timpul..Pentru ca ei, din mediul ala asa de ostil, iti seamana, sint ca tine, si tinjesc ca tine dupa ceva nedefinit si pur, si care vine din infinitul nostru profund al gindurilor nespuse in eterna lor timiditate..Un nedefinit numit iubire..
Viata e o revenire la zbor, pina la urma..La zborul fiintei launtrice, care se elibereaza de tot..Viata e o plutire intre stari si sentimente, intre un vis orgiastic si o realitate izbitoare si dureroasa..Viata e trairea momentului asta, care are contururi cind alungite si dulci curbate, cind ascutzisuri vinovat-intunecate..Dar ea e reperul a tot, larga ca o mare deschisa spre un cer in care visurile noastre invatza sa zboare..Viata ea, cu tot, toate, si ce va fi vreodata posibil sa fie devenind..
Adagio..Sint, si astept, cautind..