Tuesday, February 21, 2017

Vederi de sus

Sint un suflet, ca si tine..Zbor si caut ceva ce as vrea sa fie asa, peste tot, ca un fel de lume a sufletelor, care sa se desfaca in ceva frumos si mare, ceva din care sa se inspire toti, si toate..Zbor, si plutesc pe deasupra, vad tot, si vreau sa iau cu mine toate sufletele.. Vreau ca toti sa fie cu mine, si sa priveasca tot, de deasupra..
Ma simt singur..Ca si tine, stiu..De asta vreau sa fii cu mine acolo, ca sa simti cum  e sa vezi toate in felul tau..
Zbor si plutesc, pentru ca asa am fost dat sa fiu..Te stiu ca imi vii alaturi..Am uitat cine am fost, si nu stiu ce, vreodata voi deveni..
Zbor ca un zburator care incearca sa..
Lumea e o trecere, inca..Una  dinspre si catre ceva pe care nu stim cum va fi sa fie..

Un amor

Nu ma pricep la amor, recunosc..Dupa toate experientzele, filmele, cartile, etc..Desi intr-o vreme eram convins ca stiu tot, ba chiar aveam propriile teorii despre asta, c a amorul e o chestie cvasi-divina, ca o descoperi descoperind fiintza care vine spre tine, in timp ce tu vii spre ea, si te combini intr-o sfera perfecta.. Dupa care iti traiesti viata intr-o comunicare la fel de divina, ca sa faci sfera mai sfera, si universul cu toate sa-ti fie mai indiferent..Teoretic..Chestia e ca, in practica, amorul mi s-a parut cvasi-imposibil, dupa tot ce am incasat, pentru ca, na, lumea e lume, oamenii sint oameni, si fiecare cu dilelile lui..Iar eu eram un caz cu totul particular in lumea asta, deci probabilitatea sa intilnesc emisfera lipsa era cvasi-nul..M-am impacat cu asta, desi m-a durut tare de tot, pentru ca stiam ca nu merit ca toate sa fie chiar asa de pe dos..Ma rog..Ieri m-am dus sa ma plimb, asa, fara scop si cauza, prin parc..Aveam si o carte in buzunar, ca cine stie..M-am asezat pe o banca, si m-am lasat in voia naturii..Am observat ce era imprejur, si m-am bagat in ginduri..Eram obosit, si un pic nervos pe toate..La citeva minute s-a asezat in celalalt capat al bancii o doamna, imbracata sobru-sport, sa zic asa..Ne-am salutat discret, si m-am intors inapoi la mine, am luat o carte din buzunar pe care am desfacut-o ca sa par preocupat..Ea m-a privit un timp..
-Tineti cartea invers, mi-a zis.
-Ce anume? si am observat ca tineam cartea pe dos. Asa citesc eu, invers. Fac un exercitiu.
-Exersati o lume altfel decit e? Am ramas masca. De ce as face asta? Si de ce ar interesa-o pe ea?
-Da, doamna, citesc invers pentru ca..Am ramas fara cuvinte..Citesc asa, pentru ca asa citesc, de ce ar fi asta ceva ca sa inceapa o conversatzie? E un motiv ca sa ma analizatzi psihologic?
-Nu, era o constatare doar, si eratzi comic..Bine ca nu mi-a spus ca-s ridicol..Doamna ma analizeaza..
-Si de ce comicul meu va determina sa-mi spunetzi asta?
-Pentru ca e rar, si e placut, avetzi o atitudine de om care cauta, si care cauta sa ascunda asta..Am ramas masca..
-De ce spuneti asta?
-Pentru ca sinteti un introvertit..Era culmea ca cineva sa ma catalogheze asa..
-Doamna, ma iertatzi, asta e nepermis! Ea a zimbit.
-Este, recunosc, dupa regulile sociale, dar e adevarat si faptul ca nepermisul nu e neaparat un neadevar..Am ramas iar masca..Si nepermisul nu e o certitudine, a continuat ea..Permiteti-mi sa ma prezint Gianina, mi se spune Gia..
-Incintat, Florin..Am privit-o atent..Sinteti singura? Nu atentez la o relatzie care exista deja?
-Nu, sint singura, ca si dumneavoastra..Poate ne mai si tutuim, ca nu suport pluralul..
-Da, absolut..Si tu de unde stii toate astea despre mine?
-Le intuiesc..Esti deschis ca o carte.
-Eu? Serios?
-Da..Ca o carte care pare pe invers, ca sa nu se arate prea direct..
Toata conversatia noastra de pe urma a fost atit de clara si de fireasca cit nu as fi banuit niciodata..Ne-am intilnit si a doua zi, si a treia, si toate zilele pe urma..Am devenit amantzi, apoi prieteni confidentzi, si apoi parteneri de zi si de noapte..Si azi, dupa atita timp ma mai gindesc la noi, si la toate..Uneori o mai intreb daca isi aduce aminte cum ne-am cunoscut..Si imi zimbeste enigmatic, spunindu-mi ca ea e femeie, si ca a simtit ca noi chiar sintem facuti sa fim impreuna..Iar eu ramin sa fiu de acord cu ea, ca stiu ca are intuitia ei, si ca stie ce spune..

Sunday, February 19, 2017

Bilciul sufletelor

Lumea e plina de detalii care nu se potrivesc, de arabescuri artificiale si culori nepotrivite, de multe ori..Ma oboseste lipsa de logica si lipsa de suflet in ceva..Si obosesc usor cind vad lipsa de profunzime..Desi lucruri profunde mai gasesc, dar ele sint aruncate la gramada printre detalii..Lumea nu intelege, si merge pe linia de minima rezistentza, se complace in facilul colorat strident de bilci..Cind eram mic, si ai mei ma duceau la bunici; am fost la bilci, in Tirgu Bujor, un orasel la vreo 60 km de Galati, la bunicii mei materni. Bunicii imi placeau, ca ma recompensau cu tot felul de chestii, dar casa, locul, mediul de acolo mi s-au parut tot timpul primitive si sinistru-agresive..Stiu ca luam cu mine preventiv Pifuri la care ma uitam cind lumea aia incepea sa ma oboseasca, dupa ce imi jignea obsesiv si metodic inteligentza..Bunica lucra la un CAP local, o cooperativa cum era pe vremea aia, in anii 70, care producea legume de toate felurile..In unele zile mergeam cu un nene driver pe o carutza cu 2 cai putere, cu bunica, sa aducem legumele in saci, pe care le descarcam intr-un fel de coshmelie de lemn vopsit verde, unde bunica le vindea..Tin minte mirosurile alea combinate de statut, pamint, si legume vii si vesele, pe care le am si acum in minte, dupa atitia ani..Si dupa ce toate erau aranjate inauntru bunica deschidea oblonul de lemn, care era o placa mare vopsita tot verde, care acoperea deschiderea dintre nivelul tejghelei si tavan..Se vindea orice imaginabil din lumea vegetala: ardei grasi, capia, castraveti, rosii, pastirnac (hahaha), telina (ooo), patrunjel, leushtean  (cred), cartofi, morcovi, fasole pastai, fasole boabe, ceapa, mazare, orice era valabil pe atunci pentru a face orice mincare..Era o feerie de legume pe care le vedeam si le simteam alaturi, parca, intr-un fel de prietenie complice, si de moment, pentru ca stiam ca vor fi vindute unor straini..In fine..
Micul magazin (sa-i zic asa) al bunicii era plasat intr-un spatiu destul de mare, gol, si inconjurat cu un gard, un loc in care venea, din cind in cind, bilciul..Si cind venea era animatie, pentru ca era singura distractie a oamenilor celor din acel spatziu si timp..Era totul de un kitsch absolut si ultra-primitiv, dar era plin de veselie, de zimbete, de urlete de satisfactie, era un spectacol in sine, care era parte, parca din spectacolul lumii asteia, cu toate grobianismele la vedere, mai sincer si mai deschis decit orice manifestare sociala pe care am vazut-o pe urma..Aici se amestecau talentele si prostelile ipocrite cu o nonshalantza fara cusur, pentru ca se intilneau naivitatzile acelea candide de inceput de univers..Toti erau deschisi, veseli, si placut impresionatzi acolo, pentru ca bilciul era, in sine, toata distractia lumii, concentrata..
Eram un pic oripilat de ce vedeam, dar invatam sa accept ca asa e lumea, un bilci..Apoi, cind am mai crescut, am vazut ca lumea poate fi si monstruoasa, dureros de dura, si sinistra, si mi-am mai schimbat parerea despre bilciul din copilaria mea..Acuma bilciul a mai evoluat, se cheama parc de distractii, si are tot felul de technologii prin el..E mai mult, e mai putin, nu stiu, dar e un loc al intilnirilor dintre sufletele care sint acum, si care stiu ca au un timp limitat de a fi..

A-temporalitatzi

E o toamna cu aparentze de iarna, ca pe vremuri..E zapada si uitare de pasi facutzi prin locuri care au ramas scrise in memorie, ca semnele nedescifrate de pe discurile de lut..E zapada si amintire din vremurile chinuitoare ale trecerilor tacute, de cind mersul prin locuri aducea imaginile unor nestiuturi ce aveau sa ne schimbe fiintza..E zapada si constientul gindurilor de acum, la un timp ce s-a dus..E un alb depus peste toate cite au fost atit de aducatoare de fericiri..
Ma mai gindesc la mine..Oare cel care am fost a fost cea mai buna varianta, sau puteam sa fac ca toate sa fie altfel? Ar fi fost altfel daca as fi stimulat ca un alt eu sa actioneze diferit? Cine stie..A fost un joc al destinului, oricum, intimplat asa, pentru ca, pe atunci regulile sociale erau foarte brutale si stricte, si nu puteai sa schimbi nimic, nici in afara, si nici in interiorul lor..Totul era inefabil..Totul iti era deasupra, si era si in mintea lor, identic..Erai o piesa intr-un mecanism rigid..
Apoi totul a devenit brusc, altfel..A explodat trecutul in mii de bucatzi informe..Am trait un razboi greu si invizibil..Am vazut cum societatea se reface din ruine..A durut cinismul unor transformari, a durut indiferentza si uitarea..A durut tot ce a fost, pentru ca s-a ratacit in salbaticie si necunoscut..A durut sa vedem, si sa simtzim ca nu a mai fost nimic din ce ar fi trebuit, cumva..
Lumea s-a schimbat inspre ceva ce nu am banuit..A fost mult, si a fost brusc..Am devenit cinici..Sintem dincolo de o brutalitate anticipat-posibila..Traim o varianta de timp care ne-a acoperit cu totul..Am uitat ceva ce ne-a facut sa fim ce sintem..

Faleza timpului

Ieri am fost iar pe faleza, pentru ca am vrut sa-mi sterg din memorie ultimile amintiri neplacute, si sa ma las intr-o reverie linistitoare si aducatoare de imagini posibile dintr-un viitor posibil..Intotdeauna cind ma gindesc intens la ceva am nevoie pentru inceput de un reper vizual pe care sa-l fixez, si sa-mi fie stabil in minte, dupa care imaginile imi vin natural din imaginatie, si pe urma, la orice m-as uita ar fi ca si cum as privi prin ele, ca sa vad ce e dincolo de ele, pentru ca pe retina imi apar multe combinatii de imagini reale si imaginate intr-un fel de lantz pe care creierul il regizeaza..In tot acest timp mintea imi proceseaza informatiile profunde, cele cu adevarat importante, care vin din adincuri ca sa fie analizate, ierarhizate, cautate asocieri, si stabilite/fixate pe un loc de unde sa stiu ca le gasesc usor, daca va fi cazul de oarece schimbari de pozitie..Mintea e un sistem ultra-complicat in care toate sint asezate pe locurile pe care le "merita" dupa travaliul psihic..Cu cit mai intens, si de substantza travaliul, cu atit lumile interioare sint mai complicate, si mai inter-relationate..Asta face educatzia, construieste imbogatzind lumile din noi..Si ma gindesc ca pentru asa ceva, adica sa poti avea o viata interioara mare iti trebuie in primul rind o memorie buna, apoi un spirit de analiza/sinteza eficient, si o flexibilitate la toate, sa nu fii fixat pe ceva anume, ca sa poti evolua..E simplu, in aparentza, dar in  realitate, fara sa vreau sa descurajez pe nimeni, e o munca de sclav psihic, pe care, ca s-o faci iti trebuie multa vointa, determinare, etc, adica pasiune, pentru ca pasiunea, adica placerea intensa adusa de acel lucru, iti da puterea sa continui..Talentul e superior pasiunii, pentru ca presupune ca ai si toate calitatile necesare a face acel lucru..Si daca la talent ii adaugi o putere mare de munca pe care o folosesti efectiv, ei bine, asa devii, te transformi tot timpul intr-o alta fiintza noua, care e folosita iar pentru transformari in alta fiintza, apoi in alta, si asa mai departe, mergind pe un drum al tau al transformarilor succesive..Urci cu psihicul cit poti de sus, ca pe un drum de munte, de unde, cind privesti inapoi vezi clar ce ai fost..Si urcatul asta e drumul tau catre tine, de fapt, pentru ca iti accesezi mai multe, si mai multe capacitatzi..E uimitor sa te descoperi, cu mult mai interesant decit sa explorezi ce e in afara ta, pentru ca din exterior preiei ce cauta, de fapt, interiorul.. Asta e fiintza umana, un explorator al fiintzei dinauntru, de fapt..Simplu, aparent..
Ieri am fost sa ma plimb pe faleza..Am vazut locurile amintirilor..Apoi am mers la un restaurant mic sa mai savurez o ciorba de burta cu mult mujdei, si bere, ca in studentzie..Am ramas un timp in asteptare, privind spre Dunare, si mi-am lasat imaginile din vechime sa mi se arate in fata ochilor, ca un film sepia..Am privit cu ochii de acum vremurile de atunci..A fost uimitor, si incintator..

Saturday, February 18, 2017

Etern de toamna

Linistile cinta iar un cintec de singuratate..Sint si ele ca si mine, dar ele sint mai multe, si cinta in cor..Un cintec al singuratatilor impreuna..Un cintec fara inceput, si fara sfirsit..Ceva despre un fel de infinit care a venit, si a ramas aici pentru o eternitate..
Respir culori si stari pe care le-am primit..Inaintea culorilor vad starile aduse de anotimpuri, apoi vad culorile cum se raspindesc peste stari, si cum totul se transforma intr-un tablou infinit..Apoi toate curg, si cite o culoare cucereste cu nuantze tot..Vad cum ma transform si eu, pe masura ce nuantzele urca pe mine, si ma uniformizez incet, pentru ca totul devine o stare unica si stabila..Sint iar captiv in mine..In minele din starile mele..Sint liber intr-o captivitate acceptata, a mea..Am ziduri imprejur, multe, si inalte, colorate..Ziduri prin care pot sa trec, pentru ca par lichide, dar dincolo de care sint alte ziduri..
Ieri am visat ca e toamna..Si am visat ca sint melancolico-nostalgic..Si eram si mirat ca e toamna, si ca eu am intrat in starea aceea, iar, pentru ca, parca nu realizasem in ce anotimp mai sint..Desi parea ca stiam ca, oricum, si orice, afara e toamna, chiar daca e altfel, adica chiar daca arata altfel, pentru ca stiam ca toamna are multe fetze, ea e si toamna-primavara, si toamna-vara, si toamna-iarna, orice..Si ea e toamna si pe alte planete, la fel, pentru ca e universala..
Incerc sa-mi amintesc de cind am vazut prima oara toamna..Nu mai stiu..Probabil ca era intr-un timp nu prea fericit..Un timp cind am constientizat ca durerea e adinc infipta in fiintza mea..Pentru ca, in fericire nu am observat asa ceva, ca atunci eram prea egoist-preocupat de luminile lumilor, era evident..
Toamna e tot..E in noi, si noi sintem parte din ea..Si toamna e plina de ea insasi, pentru ca stie ca-i e atit de usor sa ne controleze sufletele..Seamana cu o femeie, cumva:)..

Thursday, February 16, 2017

Drumurile zeilor

Sint singur, asa am fost, sint, si, cred, voi fi..E asumat..E drumul meu ales asa, ca sa ramin  cu eurile mele intacte..De fapt toti avem in noi gena asta a singuratatii..De asta sintem asa si supravietuim, si de asta lumea asta arata asa..Si singuratatea asta a fost speculata in toate operele posibile, si s-au construit tot felul de scenarii, care sa ii faca pe oameni sa plinga..Realist vorbind, sint tragedii mult mai mari decit singuratatea, si asta doar gindind ca as fi putut fi handicapat, atunci singuratatea ar fi avut alt inteles pentru mine, cred..Sau daca as fi avut o boala terminala, atunci as fi vazut viata, si timpul mult mai concentrat..Asa sint doar eu cu singuratatea mea, in mine, incercind sa-mi descopar oarece fericiri valabile..Si fericirile chiar sint foarte aproape, o da, dar asta e o chestie personala, fiecare functie de ce este, simte, gindeste, are access la ele, ramine sa fie suficient de inteligent sa le descopere:)
Cred ca, pentru mine, o mare fericire ar fi sa descopar Grecia..Adica sa o vad, sa o ating, ca sa inteleg mai bine universul acela al miturilor de acum citeva mii de ani..Ca sa ma inteleg pe mine, mai bine..
Poate ca nicaieri spatiile nu au fost mai bine elaborate, ca acolo, in locul acela mitic, unde turcoazul scalda malurile unor insule aruncate de mina unor zei, printre ape..Si poate ca nicaieri nu simti mai bine cum e sa vezi timpul trecind, si cum aduce cu el caldura unor atitea generatii care au calcat pamintul asta uscat in care maslinii au incununat cu unele ramuri gloria visata a reusitelor unor alte vremuri..Reusite ramase inscrise in piatra, si in pietre..
Pasind prin Elada cred ca am sa simt si eu cum as fi fost, daca as fi trait atunci..Si asta imi da o stare de bine, pentru ca am sa-mi fac cununa de frunze de maslin, am sa intind miinile larg, si am sa cint cintecele care imi vin in minte, eliberat de tot..Am sa privesc iar marea, si drumurile, si am sa-mi promit ca voi deveni ce mi-am dorit..Si asa va fi, pentru ca eu, acolo, chiar ma simt un mic zeu:)..Sau m-as simti..

Linisti de noapte

Am profitat de noapte, si de liniste, ca sa ma plimb. Am iesit aproape pe furis din bloc, si am luat-o pe strazi, la intimplare..Am zis ca fac o cercetare a vietii de noapte, nimic altceva, de fapt am iesit sa vad lumea cum arata atunci cind toti dorm, si daca eu pot sa-mi construiesc in minte lumile imaginare pe care sa le pun in carte, pentru ca scriu o carte..De fapt scriu bucati de texte, separate, pe care sper sa le pot aduna intr-un volum, desi ele sint atit de diferite intre ele, si parca nu se leaga, si eu am si scrisul mai concentrat, ca ce scriu e ceva intre poezie si proza, un hibrid, ceva mai diferit, cred, un fusion de toate cu de toate..Ma distreaza sa incerc sa definesc ce scriu, ca nu-mi iese niciodata, stiu doar ca incerc sa excit lumile profunde din cititori, si sa le construiesc in minte viziuni adevarate din piese de cuvinte..Asta incerc, cel putin..Primele 11 carti au avut un success nebun, m-au alergat fanii peste tot, ca incepusem sa regret ca sint popular..Au incercat multi sa imi fie prieteni, si multe sa-mi fie iubite..La inceput i-am crezut pe toti, si am incercat sa comunic cu ei, dar erau prea multi, si nu ma puteam rupe, ca sa-i satisfac..Dupa un timp am facut selectie, dar si asa erau prea multi, si chiar ma uimea chestia asta, adica succesul asta al meu, ca eu am scris altfel, nu pentru gustul publicului. De fapt succesul a venit dupa ecranizarile cartilor, ca am intilnit un regizor genial care a facut niste filme absolut fabuloase, pe computer, cu actori virtuali, si de acolo au inceput toate nebunelile. Dar, cum spuneam, am inceput sa triez lumea care imi dorea prietenia, si pentru asta ii testam, le puneam tot felul de intrebari..Si, la testele astea au picat toti..Stiu ca pot fi acuzat ca eram subiectiv, poate mergeam pe undeva la unele detalii aparent absurde, dar era testul meu, si aveam dreptul asta, pentru ca era si viata mea aici, nu doar a lor..Si atunci m-am retras din viata publica, pentru ca am realizat ca era mai importanta linistea mea, cea, pe care, intr-un final am regasit-o. Am fost fericit, pentru ca am scapat de stresul haosului celorlalti..
Acuma continui sa scriu, pentru ca asta imi place, dar m-am izolat..Stau intr-un loc retras, intr-un bloc dintr-un oras obisnuit, asta pentru ca daca m-as fi dus pe vreo insula m-ar fi gasit mai usor..Asa sint un tip normal, care are un job oarecare, si care sta printre oameni, ca sa-i observe, si sa ia energie pozitiva de la ei. Am prieteni chiar, care nu m-au recunoscut, si, cu care discut lucruri simple, de viata..Dar, prefer singuratatea, imi place mai mult starea asta pentru ca sint in echilibru..Si imi place sa ma plimb noaptea, si sa respir, sa simt aroma linistii strazilor orasului..Imi place mai mult cind ploua, ca e un ritm imprejurul meu..
E frumos orasul noaptea, mult mai frumos ca ziua..Mai fac citiva pasi, si ma intorc acasa..Beau un vin, ma mai gindesc la ale mele, si ma culc..Mi-as programa un vis cu ceva plimbare de noapte, dar mi s-a descarcat  "visatorul", si nu-l mai incarc, merg pe mina destinului, visez ce o fi sa fie, dupa vinul asta..Miine o sa fie mai bine, cred..Ma gindesc sa nu mai folosesc visatorul, ca parca prea am fost dependent de el..Nu mai vreau nimic artificial..Las visele cele naturale..Sper sa mearga..Noapte buna.

Wednesday, February 15, 2017

Iubire practica

Daca ti-as spune ca te iubesc pentru ca ai ochi frumosi poate nu m-ai crede, pentru ca tu, in exigentza ta nu consideri ca ai ochii frumosi..Si atunci ma gindesc sa-ti spun ca ai chip frumos, ca poate aici esti mai toleranta cu tine..Sau poate sa-ti vorbesc despre corp, ca ma atragi cu formele tale, atunci cred ca ti-ar place sa fii de acord cu mine, desi nici aici nu sint sigur..Stiu ca esti femeie si vrei sa atragi, dar nu stiu sigur daca asta e chestia pe care te bazezi..Oricum, ceva fizic ar trebui sa fie, ca asa spune in carti despre psihologia feminina, ea stie ca are ceva imbatabil, al ei, propriu, care ii da incredere, pentru ca stie ca are multe defecte, si pe care le vrea asa de mult acoperite cu acel ceva, al ei, propriu..
Sa-ti spun un secret, dar nu-l spui la nimeni..Esti frumoasa exact asa cum esti, cu toata colectia ta de calitati si defecte, crede-ma, pentru ca esti naturala si esti un simbol al fi-res-cu-lui..Ca ai si defecte, bai, cine naiba n-are defecte, stiu ca tu le vezi pe ale tale ca pe un fel de dezastru natural..Dar, sa nu ne panicam.. Pe cuvintul meu ca eu am pus in balantza si defectele si calitatile, si, ce sa vezi, ai iesit pe plus. Na. Bun.
Sa-ti mai spun un secret. Barbatii vor o partenera care sa-i iubeasca, si sa le arate asta, cu toate defectele de care si ei sint constienti ca le au, dar, de care le pasa mai putin..Pentru ca ei stiu ca iubirea iubitelor proprii poate acoperi toate defectele din lume..Barbatii sint mai pe actiune, aventura, explorare, sau macar cautare, sint ingineri din nastere, care cauta solutii la toate..Si ei vor o confirmare ca-s buni, si protectori, si cei mai tari din parcare, pentru ca orice altceva nu mai conteaza..
E simplu..Iubirea e practica..El e abstractul, si ea e sensibilitatea-afectivitatea profunda..Impreuna ei sint o echipa de soc care sa cucereasca lumea..
Acuma sint tot felul de variante, ca fiecare are stilul propriu..Totul e sa comunici bine, si sa ai valori comune, ca restul vin de la sine, daca iti doresti, vrei, si actionezi conform specificatiilor technice..
Piece of cake, cum zice englezu..Tare si la casierie..
PS Un Pan Flute therapy pentru liniste, si o metafora ca o sperantza ca iubirea e dincolo de noi, pentru ca ne vine de undeva, dintr-un loc indepartat

Efemer

Spatiul a condus timpul..Apoi timpul a revenit..Cite unul a fost inaintea celuilalt, ca intr-o cursa continua.. Apoi a revenit intunericul absolut..Materia s-a condensat in praf, apoi in stele, care, dupa citeva miliarde de ani au explodat, si materia a redevenit praf, si bolovani..Atunci cind stralucirile s-au stins, si nimicul a sters gloria de altadata, praful a acoperit totul cu particule de uitare..Si toate si-au reluat drumul propriului destin, s-au incadrat in cercurile ciclurilor firesc, ca si cind totul a fost asa si inainte, dar nevazut, si nestiut..
Se spune ca tot universul a evoluat dintr-un punct initial, unde totul era infinit..Un punct infinit intr-un spatiu extins pina la infinit..Apoi punctul a explodat , si a creat tot, intr-o incercare de a umple un gol atit de mare.. Iar golul s-a umplut de materie, care, si ea e plina de goluri..Ce ironic..Golul s-a umplut de goluri, intre care substantza ramine rara, si arbitrara..
Apoi au aparut lumile, ca sa urce totul pe alt nivel al ierarhiilor..Lumile cele care ne-au construit pe noi, si care ne-au facut mai meditativi si tristi, lumile relative ale existentelor noastre..Lumile cele pe care le zarim prin reflexii, si refractii ale razelor vietii..
Cerul e un spectacol de puncte de lumini..E un spectacol cind cald, cind rece, desi el e poate indiferent, se arata asa cum e, fara sa-i pese ce simtim..Poate noi il vedem asa cum il vedem in functie de starile noastre..
Toti oamenii care au trait vreodata pe pamint au vazut cerul, asa ca noi, si s-au intrebat ce e cu luminile acelea..Unii s-au bucurat, si au vazut in ele semne de vis si viata profunda, altii au vazut dezastre, altii poate au vazut fiinte superioare care se joaca cu destinele noastre..Iar cerul a ramas acelasi, la fel de intunecat si de etern, oriciti ochi l-au privit..Iar noi, cind il vedem, parca ne gindim la ceilalti, care au fost pe aceeasi margine de univers, si care acum sint praf de stele..Si ne gindim si la cei care il vor privi intr-un viitor indepartat, atunci cind noi vom fi praf de stele..

Saturday, February 4, 2017

Blue relief

Nothing the same way..Sequences should never repeat..The program has a local issue..Maintenance to level 3, please..I repeat, maintenance to level 3, please..Thank you..
Programul are eroare..Na, asteptam..Sa vina aia de la IT sa ne rezolve, altfel iar o sa downtime pina merge iar..Sint la Q Gate, adica la Quality Control, m-au promovat de pe linie..Stau in  cabina mea de cind am avansat..Verific robotii..Adica alti roboti verifica robotii, eu doar asist, ma uit la panouri ca toate sa mearga, in rest ma plictisesc..De cind au fost inventati robotii astia, compania a vindut foarte bine..Sint roboti modulari care se pot asambla intre ei ca sa construiesti orice, de la case, la nave spatiale..Sint independenti, si comunica intre ei ca sa se poata asocia pentru orice tasks..Au fost foarte buni la multe, au ajutat la multe catastrofe, si la popularea unor planete, sau ca ajutor domestic..Sint universali..Am si eu acasa citiva, ca sint ieftini, si ma ajuta la curatenie, gatit, spalat, cam tot ce am nevoie..Acuma avem o comanda babana pentru o companie de cercetari spatziale..Lucram mult, facem overtime, si sintem si bine platiti..Azi e vineri, dupa EarthTime, adica sintem aproape de weekend..Abia astept..Saptamina asta m-am gindit la viata mea, cum a fost, si m-a busit asa o mica depresie..Imi string bani..Nu mai cumpar nimic altceva in afara de mincare.. Mai am pui prajit in congelator, si legume..O sa-mi fac pui cu piure si salata greceasca, cu de toate, pun si brinza feta, si ulei de masline, si otet balsamic..Si beau bere, sau cola, vad eu, dupa dispozitie..Ma mai uit pe net dupa news, sa vad ce au mai descoperit astia, prin spatiu, ca in ultima vreme cauta asiduu inteligentza extraterestra, hahaha, ce harneala..Cauta si ei, ca de aia ii plateste statu', ca sa caute, si ei tot raporteaza ca e cit pe ce sa gaseasca..Aiureala..Bani aruncati.. Nu gaseste nimeni nimic, ca nu e interesat sa gaseasca, auzi, inteligentza extraterestra..Adica da, poate ca in extra spatziu sa mai gaseasca ceva inteligent, ca pe aici bate vintu'..
Spatiul e frumos..As fi vrut si eu sa plec in explorari, da' nu mi-au aprobat, ca nu aveam nush ce calitati..Sa-i fut, oricum nu ma bazam eu pe jobul lor..Si depindea si de echipaj, ca c ine stie peste cine dadeai, ca sint tot felul de cretini, si nu zic de echipajul robotic..Mi-as cumpara o nava ca sa ma duc singur, de nebun, sa cercetez, da' e cam scumpa, si nu am nici nevasta ca sa ne combinam veniturile..Asa ca stau in banca mea.. Azi e vineri, si ma gindesc ca o sa dorm ca un porcel, si o sa fac ce vreau, poate ma plimb prin padurea albastra..Ii zice asa pentru ca si copacii, si terenul, si animalele, absolut toate sint albastre..Si lacul de linga ea are toate molustele, si toti pestii albastri..O sa ma imbrac in albastru sa nu-i confuzez, hahaha..Si o sa-mi iau un vin albastru de ala scump, si o sa ma imbat, sa adorm ascultind trilurile pasarilor albastre..O sa fiu singur, dar o sa fie misto, ca zgomotele astea imi dau o liniste adevarata..Tot weekendul stau acolo..O sa dorm in iarba albastra, si o sa visez ca sint liber..

Lumi

Lumile sint albastre..Lumile cele din fatza..In spatele lor sint lumile verzi, apoi cele rosii, oranj, violete.. Lumile sint colorate dupa rang..Si culoarea lor se schimba dupa cum, fiecare in parte isi schimba rangul..Asa e in lumea lumilor..Si lumile se schimba tot timpul intre ele..Cind una avanseaza, alta retrogradeaza..
Sint lumi care se nasc, si care mor, asa ca oamenii..Unele se nasc pe primul nivel, asa cum unele mor pe ultimul nivel, dar nu se intimpla intotdeauna asa..Sint lumi care se nasc pe un nivel foarte avansat, si care pot evolua diferit, care inainte, care inapoi..Si sint lumi care mor pe nivele foarte joase, pentru ca, de la aparitie au scazut..Se intimpla..
Culoarea lumilor, adica rangul, poate fi important uneori, cind acea lume se sprijina pe ea, ba chiar e fundamental legata de pozitie, dar asta e doar pentru unele cazuri, pentru ca pentru alte lumi conteaza doar rangul la aparitzie, sau evolutia, sau chiar finalul..Lumile sint foarte diverse intre ele, si de aceea ce le da valoare sint criterii care sint diferite..E ciudata logica evolutiilor acestor lumi, uneori, dar e de intzeles, si e interesant cum pare ca e foarte fireasca..Chiar daca ne surprinde..
Universul pare o tabla de sah infinita in care, in loc de piese, sint, de fapt, lumi care muta, care fac miscari de toate felurile, care isi schimba locurile..Lumi care devin alte lumi cind rangul creste, sau descreste..Lumi care evolueaza inspre acaparare de alte lumi, sau inspre intoarcere la propria fiintza ca sa se reconstruiasca..
Lumile se pot identifica usor cu multe..Eu le-am zis doar lumi, ca sa ramin intr-o lume teoretica a lumilor..
Cite lumi poti vedea oare, in oglinda?

Sunday, January 29, 2017

Echilibre transparente

Sint la rascruci de drumuri..Intotdeauna am fost..Orice pas, pe orice directie a fost spre o alta rascruce..
Sint un om pe un drum care tot timpul se ramifica..Pe unde sa o apuc? Spre ce sa ma indrept? Pentru ca drumul asta,. sau celalalt par interesante, dar si mai instabile, pe cind altele sint mai clare, si fixe.. Tu ce ai face in locul meu? Ai vrea sa explorezi ceva nou, si necunoscut, sau ai dori ceva stabil, si pe care il cunosti mai bine? Si ce te-ar determina sa ai acea optiune, atunci, ce resurse din tine ar face sa mergi in acea directie? Sau poate ca ai vrea sa ai din toate cite putin; ceva vechi si stiut, ceva nou si interesant, dar care sa fie in stilul tau..Ceva, care sa ti se potriveasca cu tine, cel care te cunosti suficient de bine..
In viata asta eu m-am aruncat in multe experiente noi, pentru ca simteam ca le pot duce, si in multe am reusit, adica in cele care tineau doar de mine..Acolo am fost stabil..Si asta mi-a dat incredere..Apoi am avut de-a face cu atitudinile celorlalti..Cind spre mine au venit haosurile si mizeriile umane am esuat, recunosc, pentru ca nu asa sint eu, nu rezist la combinatzii interumane de complicitatzi absurde..Si cred ca oricine cu valori structurate ar fi facut la fel..Si asta m-a confuzat, pentru ca chiar nu am inteles de ce, vreodata, lucrurile sa se intimple asa..Apoi am realizat ca sint anumite variante de sisteme cu care nu pot fi vreodata compatibil, si ele exista..Asa e realitatea..Nu tot ce exista chiar poti atinge..
Mult timp am plutit printre toate, la distantze care sa nu ma atinga, pentru ca asa am vrut, sa stiu ca sint in echilibru cu mine..
Nu sint un reper nici macar pentru mine, stiu..Sint aici ca sa vad, si sa simt asa cum pot..Merg cu trecerile mele, vad, si caut sa incerc sa comunic cu alte suflete..Puteam sa nu fiu, si lumea ar fi fost aceeasi..Nimicurile din noi sint parte din totul asta care ne acopera..Ne privim din cind in cind, ca sa realizam ca imprejur e aceeasi lume care ne determina..Si ne facem semne care sa semene cu un fel de comunicare..Cautam sa ne aducem in fatza tot ce sintem, cu un fel de disperare care ne-a urmarit tot timpul..Constientzi ca ar putea fi in van orice..Asa cam cum a cam tot fost..Ne-am lovit de peretzii transparentzi ai indiferentzei cit am trait..
Sint un trecator oarecare, pe toate variantele de drumuri, pe care le-am ales ca sa ma reprezinte..Sint un stil intr-un destin..Ca si tine..Am in urma, si inainte povesti pe care le pot spune in multe cuvinte, sau taceri.. Pentru ca, asa cum sint tacerile, in spatiul lor intra mai bine, parca, tot universul unor vieti posibile.. In taceri e un infinit de cuvinte care nu au fost spuse, din atita timiditate..Si tacerile inseamna liniste, ca aceea care ne inunda cind ne gindim la noi, si la toate celelalte..

O odisee

E o trecere in toate, o transformare pe toate nivelele, pentru ca lumea redevine, se reinventeaza continuu..Ce a fost ieri intr-un fel azi e altfel, si ce parea sa fie stabil se schimba, totul merge inainte spre ceva ce nu putem defini, pentru ca sint foarte multe variabile in ecuatzia asta acoperitoare (sa-i zicem asa)..Ramin unele valori fundamental umane care se pastreaza, si anumite adevaruri, care orice ar fi, si oricum, sint clare pentru ca ne definesc ca in axiomele matematice..Valorile se transforma totusi si ele, ca sint relative, si devin din ceva in altceva care sa fie mai cuprinzator si mai general, asa cum a fost cu legile mecanicii newtoniene..Einstein a fost genial pentru ca a aratat ca viata, universul, pot fi privite mai de sus, si mai exact..Asa si cu noi.. Fiintza umana e mai bine analizata, mai bine intzeleasa, si mai limpede abordata..Evoluam, mergem sa cautam si sa exploram orice, ca sa ne redefinim tot timpul in contextul asta al transformarilor sociale..Netul si telefonia celulara au spart orice bariere posibile..Sintem atit de liberi acum cum nu am fost niciodata in istorie..E bine.
Ma gindesc daca, cumva, odata cu atitea deschideri nu au urmat si multe inchideri..Inchideri in noi insine, in eul nostru..Sau poate ca acuma e o etapa de trecere, de la socialul cel larg, la cel limitat, pentru ca realizam ca noi nu putem comunica chiar cu toti, ci cu cei cu care chiar ne asemanam, si pe care ii simtim asa, printre rinduri, cei dintr-un cerc special..Poate ca asa va fi lumea viitorului, cea a cercurilor deschise spre identitatzi care se identifica cu anumite valori dintr-un anumit sistem..Cercuri multimi cu anumite proprietati, si sisteme de valori..Desi, poate ca asta chiar exista..
Eu sint inginer..Asa sint, asa gindesc, asa ma definesc, ca un om intre stiinta, si technica, care stie, cauta, si gaseste variante de solutii practice..Nu sint om de stiintza, nu sint teoretician, nu am abilitatile subtile ale gindurilor adinci, dar folosesc metodele stiintifice ca sa explorez..Aici e talentul meu, cred..Desi in ultimul timp am folosit doar o parte din capacitatile mele, ca sa supravietuiesc, cele ce tin mai mult de rabdare, atitudine, si tenacitate..Asta de cind sint intr-un fel de odisee pe drumurile sociale pe care le-am gasit deschise..Am invatat multe..Si mi-a placut sa descopar si alte universuri in care sint alti oameni, alte valori, alte deschideri..Odata am sa ma intorc la acel stil de abordare a lumii..Triumfal, hahaha..Glumesc..Va fi triumfal pentru mine, asta da, pentru ca mi-am demonstrat ca pot fi invingator si in situatii limita, cum sint cele de singuratate absoluta in medii ostile..Desi as fi vrut sa nu fi avut niciodata experientza asta..Dar e bineeeee..
Uneori, ca sa nu te dilesti e bine sa fii un pic nebun..Sa te lasi condus un pic, sa conduci tu un pic, si sa te eliberezi de prejudecatzi..Mergi inainte pe drumul asta al societatzii moderne, in care toate s-au eliberat de toate, si in care inveti sa-ti dirijezi impulsurile pe directii asteptate, cumva, de ceilaltzi..

Saturday, January 28, 2017

Timpul cretinilor

E liniste si singuratate peste tot..Peste tot in creierul tau, pentru ca ai invatat sa lasi in urma vorbele fara sens, si ipocriziile social salvatoare, te-ai retras in tine, si ai ramas acolo sa iti revii..E haos intre oameni, si sint atitea nelinisti care te cauta atit de atent..Tu fugi de toate, ele te urmaresc ca in filmele de actiune, te pindesc, te vineaza ca sa-ti mai fure ceva din suflet..Tu fugi iar, te ascunzi, apoi iesi iar la lumina..Fortele intunericului te repereaza si vin iar spre tine cu farurile aprinse..Si iar fugi si te ascunzi, pentru ca stii ca ele sint subtile si nu se vor lasa pina nu te vor termina..Si tu, la un moment dat, obosit de toate iesi ca sa le confruntzi direct, iti faci o incalzire usoara, si scoti toate armele la vedere, pentru ca nu poti sa nu ai curaj, si, mai ales, nu poti sa lasi ca frica sa te faca vulnerabil..Hai acum, care pe care, ca sint gata sa va fut toti dumnezeii mamii voastre de cretini..Asa e viata in societate, asta e o realitate, nu un scenariu de posibil cosmar..Viata reala, cea in care trebuie sa fii pregatit sa le-o tragi eficient la toate molustele proaste care se cred zmei, sau ceva.. Si pentru asta trebuie sa fii iar calm, si calculat, si mai ales rece cind esti fata in fata cu o creatura de asta de mlastina capabila de orice..Avantajul tau e ca tu poti discerne, poti analiza, si poti anticipa, si asta iti da un avantaj imens fata de ei/ele..Acuma depinde si de situatie..Dar cretinii sint peste tot, si cred ca incep sa ma gindesc mai bine la ei, pentru ca vreau sa-i rezolv practic, cu metodele lor, ca in aikido..Si, pentru asta am sa le studiez metodele, si felul,  ca sint liniari si ultra-prosti, si stabili, si asta ii face relativ usor de contracarat..
Cretinii astia sint pe categorii; care in trafic, care colegi de serviciu, care oamenii de pe strada, sau care cunostintze intimplatoare, sau chiar rude..Toti sint contra ta cu metodele pe care le cred ei practice..Ei, de acuma, pe toti ii vom aborda metodic, si ii vom reduce la starea lor naturala de viermi, ca primate nu sint inca..Deci, ne calmam, bem o cafea buna, apoi un vin bun rosu dulce, si vom porni sa-i calcam in picioare, sau sa-i facem afis pe peretzi, oricare varianta e acceptabila, pentru ca ii rezolva..M-am gindit de mult timp la asta, pentru ca am fost atacat foarte brutal..Nu-i nimic, timpul o sa demonstreze cine a fost mai inteligent.. Urmarea in episoadele urmatoare, oho, de abia astept..

Friday, January 27, 2017

Relativul activ

Lumea devine din ce in ce mai incolora, inodora, si insipida..Ca apa..Doar ca e compusa din amestecuri de solid-lichid-gazos-plasma-etc..E o lume in care e impus mediocrul mediu, ca varianta ce satisface cel mai bine cam orice pozitie sociala..Daca treci peste niste bariere mediocre acceptate tacit esti trimis la baie, sau la gara, sau la fo institutzie care sa te mediocrizeze, dupa care esti reintrodus in circuit..Altfel, daca esti incapatzinat in ideile tale esti dat afara din orice cercuri, ca nu ne trebe decit robotizatzi-abrutizatzi care sa raspunda yes la orice..Androizi yesmeni..
S-au aplatizat parca, toate, nu mai exista decit prefabricate de orice; de gindire, de viata, de trairi, totul e redus la o varianta comerciala facila care satisface mediocrul mediu..E un cicat nemirositor peste tot, sub toate formele si culorile posibile..Un cicat plat pansat..Domina doar ticalosii, ca parca ei au creat varianta asta de lume, ticalosii subtili, bine ambalatzi, cu idei putine, fixe, si eficiente..Eficiente in a manipula, nu in altceva, ca altcevaul gen geniu nu e acceptat, daca nu e manipulabil..
Cre'ca mai trebe un sir de revolutii care sa ajute adevarurile sa revina in societate..Or sa vina si ele, ca lumea pare ca e inca libera, si la un anumit moment, cind se indeplinesc toate conditziile de eliberare din complexul actual, si societatea va avea stringenta nevoie de evolutzia normala, ei bine, atunci va aparea si revolutzia.. Ca, de fapt, revolutia ce dracu e altceva decit o schimbare majora de mentalitate sociala, na, e simplu.. Mediocrul social mediu, pina si el isi da seama ca starea de acum e cicanie, si retrograda, si atunci, pac, vine schimbarea..Schimbare care dracu stie daca e buna, sau rea, dar e schimbare..Se bucura toti nebunii, ca e altceva, si, in lumea asta noua promisa poate au si ei fo shansa..
Bine, privind asa, pe deasupra, toate revolutiile au fost un salt in evolutie, ca de aia se cheama re-evolutzie, sau ceva, adica reinvierea evolutziei..
Asa ca, doamnelor si domnilor, spectatori si spectatoare, iata ca spectacolul lumii are episoade de maxima audientza, si ele se cheama revolutzii..Luati-va un loc comod pe scaunele moi, si privitzi cum vechiul bilci devine noul bilci, pentru ca toate sint mai colorate acuma, si mai pe intzelesul tutuLor, hahaha..
Lumile se intind, la fel de anoste, peste tot..Lumile in care incolorul, inodorul, si insipidul au devenit fundamentale..E lax si inutil cam tot, ca o mlastina obscura in care perfidul sinistru poate lua masti vesele..

Sunday, January 22, 2017

Aici si acolo

Dincolo de rabdare e calmul si linistea, cea care te ajuta sa uiti tot, si sa te concentrezi bine..Acolo e, de fapt, adevarul,  si adevarul fiintei tale, ca parte din adevarul universului..Acolo e substantza de spirit care iti da energia sa fii ce ai fost, din nou, reinventidu-te pe tine, iar, si iar..Si spiritul cel continuu il obtii urmind idei care exista acum, asa cum au existat dintotdeauna, pentru ca au fost deasupra timpului..
Stiu ca ideile ne-au fost alaturi tot timpul, si ca ne-au fost prieteni, cind toti ne-au tradat..Si ca printre idei ne-am simtit cel mai bine, oricind, si oricum, si asta a fost cu toti, cred..Cei autentici au fost, pina la urma, niste idealisti iremediabili, care si-au adunat energiile mentale din substantza scopurilor si idealurilor, a unor idei atit de adevarate ca erau vitale..
Vezi, adevarurile fiecaruia sint diferite, functie de educatie, si fiecare are propriile idei despre ce inseamna adevar, plecind de la realitatea reala..Eu uneori sint uimit de ce inseamna adevaruri in unele feluri de a gindi, ca ma mir ca asemenea oameni exista..Dar nu e treaba mea sa-i judec, pentru ca-i judeca societatea, chestia e ca astia frineaza masiv evolutia, asta e clar, si genul asta blocheaza multe alte evolutii ale unor oameni, care nu au nici o vina ca s-au intilnit cu asa exemplare..Genul asta de creaturi mi-au creat o sila enorma, si o dorintza de a nu dori a mai avea, vreodata, contact cu vreo fiintza umana..Ii identifici prin ce fac, pentru ca se definesc prin ei insisi..Diformi, scirboshi, abrutizatzi si abuzivi, iti provoaca o stare negativa suficienta cit sa-ti vina sa-i scuipi in fata, efectiv, atit sint de dezumanizatzi..Chestia e, ca, un exemplar din asta are increderea unui sef obscur, dintr-o companie mica, si ca, cuvintul lui e mult deasupra cuvintului tau..Sa-l injuri pe animal e prea putin, pentru ca el are o pozitie privilegiata..E o chestie de ierarhii, cumva, el are o putere data de un fel de incredere a stapinului pentru ciinele lui, pe care o poti accepta, pentru ca nu ai de ales......
E o mizerie a unor medii in care nu prea te regasesti, si, din care mai bine fugi, ca sa te aperi..A fost o problema cu joburile, una mare de tot, dar, care sper sa se auto-rezolve..Pentru ca, daca joburile ar fi iar pe atitudini, lumea si-ar mai reveni in fire..Am avut multe probleme cu resursele umane, si managementul..Toti aia de acolo mi s-au parut complet depasiti de situatii, si au blocat parca tot..Sau au angajat tot felul de incompetentzi/cretini doar pe baza pe keywords din resumeuri..Si asta e o dileala uriasa, cred..O statistica americana a aratat ca au fost angajatzi 80% din personal complet incompetent, multumita vitelor din sectorul de resurse umane..Iti dai seama..
Cum ziceam..Multi mizerabili inca au putere de decizie..Problema e cu aia care le dau astora puterea de decizie..Ce cretini, si ce timpenie sa iti sabotezi, pina la urma, propria afacere dind putere de decizie unor alti cretini care sa nu iti dea posibilitatea sa accezi la ceva ce ti-ar fi mai mult decit natural..
E o mizerie combinata, toti cu toti, intr-un fel de cirdasie complice..Iti dai seama ce lume e imprejur.. Sau poate ca e doar aici, cine stie, habar n-am..Poate ca asa ca aici e si acolo, sau dincolo..Sau viciversea..Om trai si om vedea ce ne rezerva viitorul..

Lectiile vietii

Lumea e complicata..Lumea e un amestec complicat de stiluri, interese, atitudini, actiuni create de fiintze foarte diferite intre ele..Noi mergem prin ea nestiind mai nimic despre nimic, fie ca sintem idioti, fie ca sintem genii..E la fel..Mergem apucind pe tot felul de drumuri, care cine naiba sa stie unde vor duce..Totul e ca, atunci cind tragem linia, sa nu ne para rau ca ne-am irosit, ca macar am reusit ceva care sa tina de implinirea proprie..Dar pina in acel moment mai avem multe inainte, asta daca nu ne-am blazat prea de timpuriu, pe traseu, evident..Am vazut tot timpul diferite tipuri de destine, de la care am luat cite ceva ce am simtit ca ni se potriveste, si, cu ele am mers mai departe..Drumul e greu, intr-adevar, pentru ca viata nu te iarta, esti intr-o furtuna de priviri, atacuri, abjectiuni de toate magnitudinile posibile, venite, evident, de la ceilalti..Dar inveti sa ignori, si sa uiti, si asta te va proteja, cumva..
Uneori ma gindeam ca si eu sint diferit, asa cum sint toti, si ca sa ma protejez poate e mai bine sa observ cum fac altii, si i-am observat mai cu atentie..Am vazut ca si ei erau la fel de vulnerabili, dar aveau construit un fel de autoprotectie facuta tot asa dintr-o combinatie de ignorantza si uitare..Si poate si iertare..Lasi totul sa se duca pe pustii, ca na, e mai sanatos asa..Si multe mizerii care ti se intimpla realizezi ca sint chestii atiti de joase ca nu merita vreo reactie..La gunoi cu gunoiul, si sa ramina in atentie doar lucrurile adevarate, si constructive..
E o lectie interesanta in aikido, ca sa folosesti fortza adversarului impotriva lui, dar trebuie multa cunoastere si aici..Principiul asta e exceptional, ca sa-l bati pe oponent, oricine ar fi el cu propriile lui arme si metode.. Poate ca ar lua multa energie proiectul asta, si ar trebui gindit bine inainte, dar ar merita enorm, pentru ca ai fi foarte eficient in a te proteja, si poate a-i si da cretinului niste lovituri bune, adica suficient de bune cit sa se retraga..Aici fiecare isi are propriile strategii..
Ce functioneaza la mine e izolarea, pentru ca nu ma las antrenat in aiureli si mizerii, si le impun distantza.. Iar care nu respecta, sau ar avea tendintza de a incerca sa ma atace ii caut punctele sensibile, pentru ca oricine are asa ceva si i-o trag fara regrete..In ultimul timp am invatat chiar sa fac urit la ei eficient, nu doar de forma, cum era inainte..Nu-i mai iert, pentru ca asta e metoda actuala, asa e modern nene, sa-i aratzi ca ai metode sa-i tai macaroana, scurt si la obiect, fara joc de glezne..Am acumulat o ura uriasa pe tot felul de mizerabili, si am invatat sa-i rezolv metodic..Nu pot sa-i bat, evident, ca nu e legal, dar le-o trag matematic, hahaha.. Ca-s scolit la real, si acolo nu e cu sentimentalisme schizoide, si ipocrizii inutile, nu nene, acolo e rece si calculat..
Apropo, vad ca lumea isi face tatuaje din ce in ce mai abstracte si mai sinstre, dar nici unul nu si-ar tatua, vreodata, o teorema, lege, lema, un grafic, sau o chestie din mate sau fizica..Sau chimie, habar n-am, oricum ceva din stiintza..E ignorantza cosmica azi, chiar daca ne pretindem altceva..Bine, e chestie de educatie, pina la urma, ca cine a invatat stie, si cine nu ramine la un nivel de la care sa se dea interesant, cumva, in felul lui..
Io ar trebui sa-mi tatuez ceva gen "frustratul cotidian" in sanscrita sau alta limba care nu se mai parleste azi, hahaha..
Ma rog, totul e o chestie pe care o inveti, sa te relaxezi, si sa analizezi-esentializezi ce merita..

Saturday, January 21, 2017

Futurisme

AS. Orice legatura cu realitatea scaunelor si inspectorilor de scaune e implintatoare, desi scaunele merita respectul nostru ca ne asezam cu imperialul propriu cur pe ele, si ne doare-n cur de lumea care sta in picioare, si ibidem respectul nostru pentru inalt prea nefericitzii inspectori..Plecind de la realitatea asta cu scaunele am imaginat o varianta dintr-un viitor posibil..Lectura placuta.

Iar fac ore suplimentare futu-i..Stau aici ca berbecu' nemutut, de-mi vine, vorba aia, sa-mi bag pula-n ea de oaie..Desi cu oile n-am treaba, ca nu-s zoofifil..Am ceva vechime in compania asta..Sint inspector..Cel mai tare de pe planeta asta, inspectez cabine de comanda din alea speciale, de 5 persoane, dotate cu parasuta, pentru asamblarea pe nave spatiale de lux..Cabinele astea se pot catapulta in caz de prabusire, si folosesc parasuta pentru aterizare, vorba vine, ca au si motoare de aterizare fortzata, sint ultradotate pentru cazuri de prabusiri, sint ca barcile de salvare gen sumbarin folosite acuma citeva mii de ani, de pe navele alea gigantice de croaziera..Au in cabina rezerva de apa si hrana pentru cel putin 6 luni, dar astea-s detalii, si sint de 5 locuri e spus asa, ca in ele incap pe putin 50 de oameni, dar au mult spatiu de miscare, ca-s de lux, si ce dotari nene..Orice ti-ai putea dori de la viata, tot ai acolo, e ca o statie de lucru functionala de pe orice planeta..In fine..
Fac ore suplimentare pentru ca avem de testat toate sistemele, si dureaza, ca sint complicate..Au si roti pentru mers pe teren accidentat, desi cu rotile astea e poveste veche, ca nu le-a folosit nimeni de atita timp.. Am citit undeva ca odata au existat "masini" care foloseau rotile, si am ramas masca..Cum ma, sa mergi pe roti, hahaha, doar daca esti dus cu capul..Azi spatiul aerian, si chiar cel spatial e impartit la micron, nu poti sa mergi pe orice traiectorie vrei tu, ba chiar auzisem ca pentru "masinile" pe roti se inventasera roboti soferi, si asta era de super-lux..Auzi, roboti-soferi, cine naiba isi mai aminteste de asta, doar aia nostalgici, si abrutizatzi:))) Si rid cind aud ca ei numeau rablele lor "masini", hahaha..Pai masini sint super navele sefilor spatiali, alea sint adevarate planete auto-propulsate..In fine..
E placut aici, chiar cu orele astea suplimentare, ca n-am sefi, am doar robotzi subordonatzi..Adica roboate vreau sa zic, ca de cind s-au inventat sensibilitatile programate, au aparut roboatele, a fost o revolutie atunci, dar si povestea asta e super-veche..Ele sint nu doar sensibile si intelegatoare, dar si super-muncitoare, si au si o chestie sexuala foarte buna..Chiar mi-as lua o nevasta de asta, ca ar fi perfecta, dar e cam scumpa pentru mine..Dar apropouri sexuale le fac tot timpul si ele imi raspund blind, si imi zimbesc..
Mai am un pic si mi se termina shiftul..Abia astept sa-mi fac un gratar baban cu salata, si sa ma bag in pat.. A mai trecut o zi..Miine ma imbat, ca e zi de salariu..Poate imi inchiriez o lady robot pen tru ceva erotic, ca sa ma distrez..Bine ca e weekend de 4 zile, plus doua de vacantza..Nu plec nicaieri, stau acasa, si ma holbez la filme holografice cu nuduri..Imi plac nudurile artistice, si  ceva documentare despre stiintza si istorie..Ma refac, ca sa mai rezist la zilele de munca care or sa vina..

Tuesday, January 17, 2017

Drumul visurilor

Aici e locul meu..Aici e locul pe care mi l-am amintit ca este asa cum era..Locul din care am inceput sa-mi construiesc amintirile, locul luminilor care se adunau din tot universul..Locul meu, locul unde orice vis era adevarat, mai adevarat decit orice realitate pe care am invatat-o dupa ce am inteles ce e viata..Aici e locul etern al fiintei mele, locul unde reveneam, si de unde plecam spre orice..Locul unde tot ce era frumos era si adevarat..Atit de adevarat..Si aici eram eu asa cum chiar eram, liber, si atit de deschis..
Am invatat ca locul meu nu era unul fizic, ci mai degraba unul al trairilor mele, al vietilor mele profunde, un loc in care eternul se combina cu infinitul in atitea forme..Aici era toata colectia mea de viziuni, adunata ca la muzeu..Aici, fix aici, la o intersectie de drumuri care vin de oriunde, si pleaca spre oriunde..
Nu mai stiu cum au fost toate de pina acum, pentru ca am vrut sa invat sa fiu altfel..Ca sa ma reinventez, si sa fiu mai bine adaptat lumii..Si nu stiu cum or sa fie toate, pentru ca lumea e un mare mister..Dar ce am vrut a fost ca tot ce am reprezentat prin ce am facut sa fie o entitate care evolueaza ca sa devina ce ar fi dorit, in felul ei propriu, pentru a parcurge mai usor timpul..Un eu, un suflet, o fiintza care merge inainte fara regrete, pentru ca a invatat ca visul e deasupra tuturor..Visul acela, care chiar insemna un drum cu adevarat de urmat..