Wednesday, November 30, 2016

Table

Atentie, limbaj obscenoid:))
Pe o banca, in parc, A si B joaca table.
A-6-2, 'te'n haripa, ai noroc, da fac asa. [A muta]. Ramin deschis cu 2 da asta e. Daca as fi avut un 5-3 sau macar un 4 sa ma acopar. Sa te vad!
B-2-2, hahahahahaaaaaa, baaa, ai vazut ba ca mnezo tine cu aia dashteptzi, vezi ba daca esti prost n-ai noroc ca esti prost ma, baaa, nici norocu' prostului n-ai. Iesi afara si aici si aici, iesi, baaaa sa dai cu zaru' e shtiintza ba, da tu esti prost ca esti prost si ai ghinion. Hai.
A-5-3 futu-te, futu-i in ma-sa ba, s-au stricat zarurile, cum pula mea sa dau 5-3 cind asta imi trebuia tura trecuta??? Are noroc animalu'.
B-Lasa, stai pe tusha ca sa-ti vina mintzile la cap. Ti-am zis ca esti varza, lasa, nu zi ca cine se scuza se acuza, hahaha. 7-4, adica 6-4, era culmea sa fie 7 pe zar, hahaha, da io as fi meritat. Ote o poarta, si inca una, hai ca ma apropii. Ba sint ca rushii la uaterlu, ca contele ala de i-a bumbacit pe cinezi, hahaha, vezi ba daca te pui cu mine o beleshti cosmic. Da-i.
A-Pula calului [sufla in zaruri] Hai amantele, hai ma sa-l futem pa mirlan. 5-5, oooo, ba, exista mnezo, ba, si ma iubeshte, ia ca am intrat cu 2 si cu 1 te scot, iesi in pula de mafiot cu dinamita de coaie, hahaha.
B-3-2 nu intru, bai ce pula mea ai baut azi dimineata in loc de cafea, cum pula mea sa nu intru ba cu 3-2 cind ai doar la 3 si la 2 porti. Culmea, futu-i ma-sa.
A-5-4 uite o porticica noua, hahaha, ai belit belingheru', intri poimartzi.
B-2-3. Hai da-ma dracu', ce pula mea de zar dau. Tre'sa bag mina la pula ca in studentzie inainte sa trag biletu'. Futu-i..
A-6-2, ote o alta poarta. Acuma sa nu te mai caci pe tine ca n-ai noroc, ai pe unde sa intri.
B-3-2, hai sa-mi fut una, ce pula mea ma, dau 2 si 3 ca la cretini..B a, tu ai minarit zarurile!
A-Aha, da ma. 2-1 ote alta portitza. Ba, mai ai shanse sa intri aici, daca nu ai belit-o.
B-2-1 Hai ca m-ai omorit. Stau.
A-5-5 ote alta poarta, gata, s-a inchis aprozaru', stai pe tusha pina incep sa scot, hahaha. [partida continua pina A scoate aproape tot din casa]
B-2-1 Du-te ma, ai mincat cicat cu polonicu'. Iar nu intru. Sa-mi bag.
A-5-3 Gata, am scos tot, martzi ba, trebuia sa jucam pe bani ca te lasam in pielea goala. Tura viitoare o jucam pe nevasta-ta, hahaha, ca merita si ea o pula adevarata. Bine, hai ca ma duc, ca mi-e foame, ne vedem miine.

Tuesday, November 29, 2016

Film cu suspans

Atentie, limbaj obscen:)))

Scena o bodega, actori A si B betivi.
A-Ba pula, baaaa, te'n pula de p'ost semeni cu ma-ta, baaa, esti tzaran ca ma-ta ba, calic, te'n pula ba, da si tu o tzu'ca.B se uita la chibrit si-l studiaza atent.
A-Da ba pula o tz'ca ce te caci pe tine, da ba o tz'ca ca n-am ban.
B-N-am!
A-Te-n pula ca ai, in buz'naru de sus, am vaz't, ai bani te'n pula..
B-N-am ba, t'e'sa platescurentu, ie dato'ie, n-am.
A-Da ba, te'n pula ca ii dai p'o'ma.
B-N-am.
A-Cicat ej cicat sa nu dai ba  boule, te bate mnezo'. La p'etini dai ba ca ej cicat.
B-Ba, da ce p'mea, da tu ce p'mea.
A-Ba n-am ca dadeam, te'n pula. Da, te'n pula.
B-Bine ma, dau, ote [pune banii pe masa] Ia. Da' zi ceva de banii astia!
A-Da ma, zic, ce? Ba fii atent iti zic un film. Ba, l-ai vazut pe ala cu ala care o futea pe aia  cind ala se combinase cu sor'sa?
B-Nu. Ce film ba?
A-ala ma te'n pula, cu aia ca'e il futu-se pe f'axu lu taxu, cin'au venit aia sa-l omoa'e ca i-au fu'at banii, si el l-a chemat pe cicicean da' ala n-a venit si i-a omo'it el pe toti, baaaa ce misto cinta cind o futea si aia l-a futu' pe el ca nu stia ca ea, baaa, mama ce 'cioa'e'n coaie, pac-pac cadeau aia, baaa, ce faze'shto te caci pe tine.. Si cind aia l-a in'ebat ca ce, ceva, si el i-a zis ca, ba uite ca nu e cum e...Am uitat, da ce o t'agea de tzitze si ea 'idea ca baaa, ce mistoooo, da baga-mi-o, ca uite, ia d'aici, si ala pac-pac, si i-a si supt-o, mama ce pula de doi kilomet'i, si el e'a misto, muschi beton.
B-Nu l-am vaz't da nu mi-l povesti ca v'eau sa-l vad..
A-Aha, daca mai dai o tzu'ca. Ca e politzist, si c'iminalu e sicret.
B-Dau. Ba, am te'nat banii de cu'ent, ce pula mea, ia'ma'taie astia.
A-La'ca te dascu'ci tu. Daca nu vezi filmu vii la mine. Dai una mica si-ti zic cum se ter'na.Mama ce suspans.
Iti zic io ca e misto..Mama ce suspans..

Minele eu din timp

Uit cine sint, ca sa-mi reamintesc apoi..Si cind uit ma simt singur si pierdut printre atitea..Privesc imprejur cu frica, ca atunci cind ma trezesc dintr-un cosmar si ma gindesc la cite grozavii ma mai asteapta in continuare..
Ma pierd in detalii, pentru ca sint sensibil si detaliile tind sa acapareze toate simturile..Toate se amesteca si se deschid in tot felul de variante, care mai de care mai expansive si elucubrate..Se extind si se retrag ca sa redevina altceva..
Am vazut atitea..Si ma gindeam daca nu cumva toate converg inspre visurile astea dramatice ale mele, daca nu cumva cosmarele sint de fapt variante posibile de realitate duse la extrem..Ar trebui sa uit, sa las in urma tot ce a fost, ca sa imi caut eu, in lumea asta un nou drum..
Am pasit pe marginile lumilor acelea, si pasim in continuare, cu toti demonii alaturi..Au trecut toate, desi demonii inca mai bintuie in toate formele lumea asta post razboinica..
Sintem inca pe acelasi drum al cautarilor..Avem formatia de cercetator, si de explorator..Facem pasii pe care i-am facut tot timpul, la fel de incertzi in aceleasi lumi la fel de nestiute..
Ma gindeam daca ce scriu va reprezenta vreodata ceva, pentru cineva..
Am avut intotdeauna senzatia ca stiinta va acoperi cu cunoastere tot ce sintem, si ca ne va determina sa devenim ce am visat..
Spatiile se deschid, si se inchid, pe masura ce noi intelegem ce devenim..Lumea ni se arata in variante de vieti..Asteptam cautind..Destinele converg, si toate se schimba..Viata e o joaca de copil pe coline verzi si alunecoase..

Thursday, November 24, 2016

Drum posibil

Lanturile traiectoriilor s-au legat si s-au desfacut ca sa se lege iar..Fiecare traiectorie are o culoare proprie, usor de recunoscut pe fondul negru al spatiului-timp, dar greu de urmarit pentru ca se rasucesc si se combina continuu..Cind se ating intre ele reactioneaza ciudat, uneori se intrerup si se retrag timide, iar alteori se sudeaza in puncte luminoase, foarte rar..De cele mai multe ori se aliniaza ca sa mearga in paralel un timp, pe un drum comun..Fiecare traiectorie e de fapt un drum posibil prin timp, o varianta de destin care apartine unui univers propriu..Intilnirea dintre variantele de destin e, de fapt o alaturare miraculoasa a acelor universuri posibile, si un punct de inflexiune, de rasucire masiva intre lumi, de trecere, de schimbare a variantelor de vieti intre ele..
Azi am facut un experiment..M-am legat cu trecutul..Am folosit ca intermediar o masinarie uriasa plina de cabluri si electronice..M-am intors intr-un punct fix din amintiri, locul in care coboram din bus, ca sa merg spre liceu, intr-un timp de iarna cu zapada mare, si lumina redusa..Coboram din ingramadeala unui bus care mergea incet, si zdranganea din toate incheieturile..Saream treptele eliberat, si stateam un timp sa astept ca sa se inchida usile, si sa plece..Treceam strada atent sa nu alunec, si ma indreptam decis spre locul durerilor absolute, liceul meu..La fiecare pas mai vedeam casele vechi, si ma mai gindeam la toti cei de acolo, oare cine sint ei, si cum au ajuns sa traiasca in propriile lor vieti, pentru ca stiam ca erau ca mine, doar mai maturi si mai incercati de toate experientele trecutului..Si ajungeam la ultima strada, Balcescu se numea, dincolo de care incepea micul parc din fata liceului..La intrare era ingramadeala, pentru ca toti asteptau ca sa le fie verificata uniforma, matricola, sapca, ca sa fie conforme cu regulamentul acela atit de strict..Cind am ajuns la rind s-a intimplat o schimbare la care nu m-am gindit..Probabil o eroare de program, dar au disparut toti, liceul a devenit complet gol, si toate usile erau deschise..Am intrat pe hol, si, cu toata frica din mine, am mers incet, la pas, prin toate locurile..Am intrat in clase, am stat in banci, de la locul meu din banca a 2-a pe stinga, la geam, pina la unele din fundul clasei cel confortabil si strategic plasat..Apoi m-am dus in labul de mate, cel din fundul holului cel mare, care avea 5 sau 6 table uriase la care am trait cele mai cumplite drame din viata asta..Locul extremelor dureri si neputintze, locul in care sistemul simteam ca ma strivea..Si nu doar pe mine..Totul sub o forma de conventie sociala care aparent punea stiintza, in speta matematica,  intr-o pozitie de fortza suprema..Stiu ca acolo erau strictetile absolute ale unor logici abil folosite ca sa ne loveasca sensibilitatzile, pentru ca in acel delir al intimplarilor viata noastra nu conta, iar noi eram doar o carne de tun folosita ingenios si subtil pentru cine stie ce drac de scopuri..Profii erau fosti inspectori promovati politic care cautau minti naive pe care sa le puna la un travaliu cvasi-inuman pentru a se promova pe ei insisi de fapt..Sigur, aveau si ei meritele lor, aveau cunoasterea si metode bine elaborate de constringere..
Stiu ca elevii cu note mari erau cei care recitau pe de rost, la infinit, tot ce fusese predat, cu aceleasi cuvinte, si in acelasi mod..Ei toti erau incredibil de seriosi in a asimila toate metodele pe care eu le vedeam atit de cosntringatoare in tot, si chiar erau fericiti (asta ca sa ma faca sa ma simt si mai mizerabil, hahaha, dar o faceau inconstient cumva)..Ce imi placea era cind reuseam sa mai conversez cu ei pe tot felul de alte teme, asta era chiar interesant pentru ca simteam ca aveam atit de multe de invatat..Nu pot sa uit imbracamintea aceea de atunci, si atitudinile lor care veneau dintr-o constiintza proprie, dintr-un suflet care exista si care invata sa se adapteze acelor lumi, din acel timp..
Acuma sint singur, si ma plimb prin locurile alea avind in minte ecourile spuselor care s-au reflectat de peretii aia.."Ai copiat, esti suspect" asta mi-a scris  dirigul meu de romana la teza din clasa 12a, cind chiar imi dadusem drumul la ginduri, si fabulasem filosofind pe tema curentelor literare..
Locurile au ramas aceleasi..Au ramas cu aceleasi dimensiuni ale unor spirite de dinainte..Doar oamenii s-au schimbat..Nu mai stiu cum au evoluat toate, dar poate ca au mai ramas valori peste timp..Poate ca nu mai sint aceleasi salbaticii inutile, poate lumea s-a mai maturizat, si a invatat din propriile greseli..
Azi ma plimb prin locuri ca sa ma refac, si sa iert ceva ce mi-a adus alaturi de cunoastere o atit de multa durere..Ma uit la toate, si sint uimit de cum lumea s-a schimbat ca sa devina atit de primitiva si simplificata.. Si asta o resimt ca pe o jignire pentru spirit, sincer..Nu asa, si nu in felul asta as fi vrut ca vreodata sa evolueze lucrurile..In fine..
M-am mai plimbat prin liceu, prin sala de sport, dupa care am iesit..Am plecat pe o strada pe care ma duceam spre statia de bus..Am fost linistit, ca atunci..Ma simteam ca si cum am avut o zi plina de atitea, dupa care ma retrageam spre casa..Mi-a placut ca am retrait exact o zi din acele vremuri..
Azi simt ca sint o parte din ce am fost..Si imi place, cumva, desi unele lucruri m-au durut..Dar merg inainte pe un drum al meu, drum construit atunci cu multe sperantze si iluzii..

Wednesday, November 23, 2016

Numaratoare inversa

Astept..Inca astept sa inceapa numaratoarea inversa..Imi trec prin cap toate amintirile..E atita presiune psihica in aer ca incerc sa ma eliberez..Ma intorc in trecut..Ma intorc intre fericirile alea pline de soare si veselie..Ce vremuri, eee, ce frumos, ce trairi complicate si complete, care sa imi aduca fiintza in fatza, expusa, si adevarata..Fiintza mea care traia novice fericirile, si care cauta sa comunice cu oricine..Ce culori si armonii vedeam atunci, ce lumi pline de adevaruri uriase si profunde, cite viziuni create de mintea mea deschisa..Atunci am invatat sa asociez adevarul cu frumosul..Atunci am simtit ca in mine sint iubiri de toate felurile, si de toate culorile pentru realitatile pe care le descopeream..Si atunci am descoperit si alte minti pentru care adevarurile erau o iubire autentica..A fost fabulos sa simt ca ma pot conecta cu oameni care veneau din aceleasi deschideri spre tot ce avea o semnificatie profunda..Si a fost si o lectie de viata privind si spre altfel de oameni, care erau diferiti de mine, si ale caror atitudini imi erau straine..
Pe oameni ii citeam din linii, si curbe, din felul cum li se schimbau liniile trasaturilor si ale corpului..Eram format pe descrieri matematice, pe curbe definite prin formule exacte, si metode exacte de cuantificare.. Evaluam tot in termenii clari ai unei realitati precise..Si stiam ca totul e acolo, incriptat misterios, si posibil a fi descoperit..
Viata asta e un sir de necunoscute care pot fi, mai mult sau mai putin descifrate, asta am inteles chiar de cind am inceput sa studiez metodic si matematic tot ce ma inconjura..Asta m-a motivat sa incep sa abordez viata cu metodele invatate..Si atunci am vazut ca stiintza cea infinit precisa, si natura umana sint diferite..Atit de diferite cit sa existe separat..
Mai sint citeva minute pina sa inceapa numaratoarea inversa..Nu stiu cum voi reactiona la decolare..Mi-e o frica uriasa, ca atunci cind intilneam atitia oameni noi, si cind trebuia sa fac conversatii cu tot felul de necunoscuti..Sint totusi linistit, pentru ca stiu ca exista dincolo de noi o stiintza universal valabila..
A inceput deja numaratoarea inversa..Am stomacul in pioneze..Muschii mi se contracta pe rind..Miinile apasa butoane programat..Vad spatiile cum se aduna in mimici si atitudini inainte de a se elibera..E un calm urias..Energiile mi se aduna in sex, ca sa se raspindeasca in tot corpul..Ma excit instantaneu, simt cum testiculele se string, si penisul se intareste..As putea sa penetrez un vagin imediat, dupa care sa ejaculez, ca sa simt o eliberare..Asta inainte de a decola..
 Viata e un timp, si o varianta de a implini un destin..
Am pornit..De acum doar spatiul ne va fi alaturi..Viziunile ne arata in monitoare tot ce vom simti ca fiind un viitor posibil, in fragmente de imagini..

Tuesday, November 22, 2016

Omul incercarilor

Locul e uneori amagitor, si plin de necunoscute intunecate si misterioase..Iti faci loc printre toate cu greu, dind din miini si picioare, si folosind la maxim toata aparatura de pe corp..Te simti aiurea ca te afli aici, si iti propui ca niciodata sa nu mai fii asa, atit de constrins printre atitea nereusite care se izbesc de tine atit de neasteptat si de tare..Nu stii ce va fi, asa cum nu-ti mai amintesti cum ai ajuns aici..Intunericul e atit de dens ca ti se pare ca tu, aici, in singuratatea ta proprie vei fi atit de atras de toate, ca nu vei mai iesi niciodata, vei muri incet si sigur, fara ca nimeni sa mai stie de tine..Si ce e mai trist e ca stii ca toti vor musca din tine, ca sa traiasca..Adica asta vor, ca daca-i lasi o vor face continuu..Dar, ca sa traiesti tu cu tine iti impui ca sa aplici technici de loviri pe care le-ai invatat din cursurile de arte martiale..Si dai, gindit, in punctele dureroase, pina fug toti..Apoi iti folosesti energia ramasa ca sa iesi la lumina..Pentru ca stii ca lumina e acolo, si te asteapta..
Un punct e o sperantza..Un punct luminos, ca o stea pe un cer complet negru..O vezi, o simti ca pe o sursa infinita de viitor..Ea e tot ce vreodata va fi eliberarea ta..Te zbatzi, te agiti cit si cum poti ca sa scapi..Si punctul devine cind cerc, cind patrat, cind poligon regulat de atitea posibile deveniri..Acolo esti tu cel ce va fi singur si clar in ce esti..Acolo in acel spatiu care iti arata o poarta posibila..In spatiul fericirilor promise, si unde toate fericirile se confunda intr-o entitate care te va purta automat spre desavirsirea pe care ti-o imaginai cind citeai povestirile adunate ale neshtiutzilor..
Am citit toate scrierile strabunilor, le stiu aproape pe de rost..Am trait citind toate variantele lor de a iesi din intuneric..Si mi s-a parut ceva atit de uluitor si fantastic, pentru ca am stiut ca nu voi trai niciodata asa ceva, pentru ca imi parea atit de fantastic si neclar, ca nu s-ar fi putut realiza in nici o realitate posibila pentru mine.. Era exagerat si cvasi imposibil..Si era si inuman..Iar acum simt ca ce era acolo era doar o varianta, pentru ca traiesc mai mult decit ce au scris toti cei care fabulau..Acum sint eu, in mine, atent la tot, ca sa ies..Mi-e sila de mine, si rusine ca nu am reusit sa ma eliberez mai inainte, ca nu am stiut cum sa imi dozez energiile..
Am activat motoarele principale..Merg cu viteza..Las toate intunericimile lor inapoi..Stiu ca nu am de ce sa fiu mindru, pentru ca asa au fost toate..Dar am scapat..Am atins suprafatza, si am reusit sa respir fara aparate..Mai am un pic pina la mal..Am atins tzarmul..M-am intins pe plaja..Sint un erou, eroul propriei vieti, un om care a scapat din toate..
Azi imi mai amintesc de toate..Sint acelasi care a fost inainte de toate explorarile..Un om ca tine, care se mai gindeste la trecut ca la un posibil viitor..

Wednesday, November 16, 2016

Party in a dream sunset

E liniste..O liniste plina de intuneric..Lumea e congelata..Totul asteapta..E timpul zero minus 2 secunde..Fiecare fractiune de timp trece infinit de greu..Fiecare miliardime de miliardime de secunda e un univers plin de miliarde de miliarde de asteptari..Ochi nevazuti privesc de peste tot, si de nicaieri..Ochii unor fiintze de dinainte de timp..Ochi care arunca raze laser centrate intr-un punct origine a universului..A mai trecut o secunda..Undele incep sa vibreze eterul..E liniste, ca inainte de geneza..Timp universal zero; a venit explozia..Toate au devenit altfel..Bucati de spatii se ciocnesc brutal de bucati de timp, si se desfac in alte bucati de spatii si timp..Toate se lovesc de toate si plutesc asteptind alte lovituri..Lumina si sunetul au invadat cu energii tot ce fusese pina atunci..
A trecut un miliard de ani de la Big Bang..E liniste iar..Galaxiile se aduna in ele insele..E intuneric..Doar stelele mai lumineaza ici si colo, ca niste felinare o strada pustie..Toate se rotesc in carusel..
M-am trezit brusc cu o frica, de parca am visat doar intuneric..E liniste, aud doar zumzetul grav al motoarelor..La geam vad lumini..Cred ca sint intr-o nava spatiala..Apoi vad alte geamuri, alte lumini..In fata e un nene, cu spatele la mine care invirte un tor, si apasa pe niste pedale..Imprejur sint scaune goale..Simt o frinare usoara si un aer rece..S-au deschis niste usi culisante..Ce drac de nava e asta? Niste umanoizi urca trepte si circula pe culoar pina gasesc scaunele pe care se aseaza..Or fi extraterestri? Par umani..Apoi ma dezmeticesc..Sint in autobuz..Am adormit pe scaun si am visat ceva..M-am mai linistit..Realitatea e mai umana decit cea din vis..Mi-e mai bine..Mi-ar fi si mai bine daca as sti unde sa cobor..O sa-l intreb pe sofer, ca el e expert..O sa ma duc acasa si o sa ma bag in patul meu cald si moale..O sa adorm, si o sa visez ceva mai frumos decit bucati de spatii care se ciocnesc de bucati de timp..O sa visez ca sint ultra-bogat, si ca sint pe o plaja tropicala plina cu femei care danseaza pe un ritm tropical..Undeva, la o petrecere plina cu mese incarcate de platouri cu specialitati tropicale..Si de unde se vede un soare cald si rosu, gata sa apuna..

Deveniri

Cind ma privesti simt ca sint altcineva..Am in mine eurile care au fost pregatite sa fie privite..Las toate lumile din mine sa devina ce vor, si sa arate ce vor, in toate luminile..Nu mai caut nimic..Pentru ca ar fi absurd..
M-am eliberat demult, si am zburat prin tot felul de cosmosuri..Acum mai privesc la unele oglinzi, ca sa imi amintesc..
Ne-am schimbat, si eu, si tu..Sintem altii..Simtim, si gindim altfel..Am imbatrinit..Azi lumea e altfel..Azi toti simt altfel..Totul e mai brutal si agresiv..Si stupid..Azi toate sint asa cum nu am fi vrut, cumva..Alte lumi care au venit de nicaieri ca sa arate lumi ce nu au existat niciunde..
Noi am ramas aceiasi in lumile posibile..Noi cu aceleasi apucaturi trecute, care simt asa cum au simtit si ceilalti..
Stii, viata are in ea o substantza profunda, care ramine aceeasi peste timp..Si asta ne pastreaza sa fim aceiasi noi insine, oricit timp ar fi trecut peste noi..Si oricite incercari..
Azi sintem ce simtim..Si sintem ce  am stiut ca sintem, intr-o devenire posibila..Noi, cu tot ce ne-a determinat..

Eliberari

Totul e sa ai curaj..Sa fii cum simti asa cind simti ca ce simti e adevarat, si sa privesti oamenii direct in ochi cind iti vine sa zimbesti..M-au lovit fericirile toate deodata, nu stiu prin ce miracol s-a intimplat asta..Au venit buluc, si le-am primit pe toate, n-am vrut sa las pe vreuna sa astepte la coada:))
Am fericiri contagioase, asa mi s-a zis..Ca ma misc ca si cind as fi cistigat la lotto, sau ca si cind iubirea vietii mele mi-ar fi spus ca ma iubeste asa, fara motiv..Decit ca nu s-a intimplat nimic special..A fost o zi obisnuita, calda si frumoasa..Stiu ca lumea ma invidiaza, si ca incearca sa mi-o traga, ca sa nu ies din ritualul asta social care impune depresia..Ii inteleg dar azi nu am timp de ei, ca am prea multe fericiri de satisfacut..Hahaha..
Azi sint egoist, sint doar eu cu mine, si ma pregatesc sa decolez..Mai stau un pic pe sol cit sa-mi mai traiesc citeva amintiri..
Ma plimb prin locuri cu mult soare..Ma gindesc daca e cazul sa-mi schimb felul in care scriu, sa fiu mai elaborat si esentializat, cit sa scriu chestii dure si profunde care sa devina de success, hahaha..Glumesc, evident, ca io am stilul meu, si ma las dus de vremi cu tot si toate..Si daca o sa fie sa ma excite sa scriu classic o s-o fac, dar asta e o chestie de cum o sa evoluez, hahaha..Ca inca mai am de copilarit, cred..
Azi sint ocupat cu fericirile, le iau pe toate la discutat ca sa le vad cum se simt, si care e secretul lor:)). Mama ce fain e sa te simti ca si cind lumile iti vorbesc deschis, si te indeamna sa le fii alaturi..
Am dat si am luat un miliard de zimbete, fara sa vreau..Si mi-au zimbit si privirile, ca si cind si ei au trait exact aceleasi fericiri..Clar ca nu pot sa explic nimic, asa s-a intimplat..Un cimp de flori, un cer albastru, si un camion de bomboane colorate si care au arome de vis..Au venit toate asa, in minte, acum, fara ca sa le-o cer, pentru ca asa au simtit ele, cred..Le sint recunoscator, evident, si le rog sa o faca cit mai des, daca nu le oboseste prea mult:)
Acuma, na, pe fericiri le apreciez, da' nu le leg de iubiri, ca acolo e altceva..Fericirile din iubiri au alte arome, sint mai elaborate si subtile, si nu se compara cu ce simt eu acuma..Cred..Desi e cam greu sa faci diferentze intre fericiri, ca atunci cind te apuca de picior vreo fericire profiti de ea si o traiesti cit poti de mult, ca e rara, si ti-o apropii ca sa-ti fie scut pentru lumea asta dilie, hahaha..
Mai am putin si decolez..Tot ce spun acuma e asa un delir verbal, ca sa simt ca timpul trece mai repede..Am emotii, ca nu stiu ce va fi, si spun ceva ca sa fie spus..Astept, si ma gindesc ca toate au fost cum au fost, dar acuma sint doar nestiut, si confuz, asa cum am fost tot timpul, un om asteptind atitea..
In urma e ce a fost..Las tot sa fie cum a fost..Am atit de multe inainte, ca vreau sa ma concentrez pe viitor.. Ma eliberez, si las tot sa se duca..Am stil si metoda elaborate dupa toate..Ma concentrez ca sa fiu exact pentru ce o sa fie..Sint si atent si precis in analize si concluzii..Sint detasat si limpede in tot ce simt si gindesc..
Mai am un pic pina decolez..Simt ca ii iubesc pe toti, asa cum ma iubesc si ei..Sint pregatit sa ma eliberez.. A inceput numaratoarea inversa..Sint liber..Cifrele scad..Sint eu, inca..

Tuesday, November 8, 2016

Neterminari

Se spune ca misterul e motorul cautarilor vietilor noastre, pentru ca misterul e un adevar intrerupt..
De multe ori m-am gindit la mine, la ce sint, la cum sint, pentru ca tot timpul am avut senzatia ca fiintza mea nu a dus pina la capat, niciodata, o traire, sau un adevar..Traiam ceva, si cautam adevarurile acelei trairi pe masura ce ea se dezvolta in alte si alte trairi in cascada, ca ea, acea traire profunda sa se opreasca brusc, si sa blocheze totul..Si atunci simteam ca sint abandonat intr-o locomotiva care merge inainte parasind restul vagoanelor in urma, care se indepartau incet..Si ma simteam aruncat de tot, ca sa plutesc intr-o deriva absurda pentru tot restul vietii..
Tot ce a fost inainte a fost intrerupt..Incomplet..Redus la un trecut retezat de o sabie cosmica si invizibila..
Stiu ca sint real, si ca traiesc intr-o realitate, dar fiintza mea a fost intotdeauna neterminata..Si am simtit asta ca pe un destin care m-a urmarit tot timpul, ca pe un dat care s-a repetat iar si iar..Mi-a lipsit intotdeauna ceva, acel ceva care sa implineasca si sa completeze..Lumile logice erau incomplete, sentimentele, experientzele, cautarile chiar; toate pareau ca se opresc fara motiv..Si atunci cautam altceva, ma duceam spre alte teritorii, cercetam.. Ca toate sa se intimple la fel..
Stiu ca nu trebuie sa asteptam ca lucrurile sa se completeze de la sine, si ca ce traim dezvoltam in noi insine ca o poveste proprie, dar la mine a fost altfel, pentru ca eu am cautat ca totul sa existe in real ceva ce venea din real..
Poate ca intreruperea asta a venit de la oameni, oricare au fost ei, si oricare au fost contextele..Poate ca ei au intrerupt un sir al evolutiilor firesti ale tuturor evenimentelor..Asa cred, pentru ca am simtit asa..Poate pentru ca simteau ca eu am altfel de asteptari, cumva, sau altfel de a gindi pe care il aratam foarte deschis..Nu stiu.. Stiu doar ca am simtit ca sint impins inafara..In afara unui sistem, sau al unui stil conform si rigid..
Stiu ca toti am simtit asta intr-o etapa a vietii, si ca ne-am revoltat, si stiu ca am cautat reveniri acolo unde nu se putea..Pentru mine astea au fost mistere, de fapt, pentru ca nu intelegeam de ce se intimpla..Si au ramas, inca, pentru ca am doar vagi incercari de raspunsuri la toate..Dar, mai caut..
PS Neterminarile astea m-au afectat profund, si de asta le-am scris, sau am incercat sa le scriu asa cum m-am priceput, dar ele au fost parte din mine, din ce sint eu, efectiv..Uneori am parut misterios si din cauza asta, ca nu am reusit sa completez acel ceva pe care il incepeam, pentru ca intervenea acea oprire, acel stop al fiintzei pe care l-am experimentat in tot..Poate ca asta ma face sa mai caut ce exista, ca sa incerc sa imi explic ce sint, si de ce..Am atitea intrebari..Sint atitea mistere..Si asta ma face sa simt ca sint inca pe un drum bun, al adevarurilor ce vor veni..

Saturday, November 5, 2016

O viata imaginata

Am lasat timpul sa treaca pe linga mine..Am fost indiferent, asa cum a fost si el cu mine..L-am vazut cind alergind, cind tirindu-se intrebator, cind plutind ca un corp pe un fluviu..Si am simtit ca sint eliberat de el, asa cum am simtit ca m-am eliberat de toate, si de toti..Am lasat timpul sa treaca pe linga mine ca si cum as fi fost nemuritor, pentru ca simteam in mine o infinitate de puteri infinite cu care as fi putut sa fac orice..Dar am preferat sa sfidez timpul..Asta mi s-a parut suprem..
Stiu ca nu sint nemuritor, asta e evident pentru oricine cu o minte normala..Dar am avut senzatia asta, atunci, ca sint si nemuritor, si cel mai bogat, cel mai frumos, si cel mai destept, si care poate orice..Si mi-a placut acel ceva pe care l-am simtit, chiar daca nu eram nimic din tot in realitate, ci doar in mintea mea..Era ca si cum eram stapinul galaxiei, si, din responsabilitate pentru tot, ma comportam generos si manierat ca sa nu-mi jignesc angajatzii..A fost un joc de imaginatzie, dar unul care mi-a schimbat perceptzia, si viziunile asupra lumilor..Stiu ca unii chiar sint stapini peste imperii uriase, si ca sint constientzi de asta, dar eu sint altfel, la mine imperiile mele sint mai umane, si mai de viitor:))
Ce frumoasa si interesanta e viata, cind poti deveni orice iti poti imagina..

Friday, November 4, 2016

Urme trecatoare

Adevarul e acolo, mare si intins, ca un ocean, sau ca un univers..Noi sintem aici..Dar mai facem excursii pe malul oceanului, ca sa simtim cum apa lui ne desteapta simturile..De multe ori preferam sa-i privim intinderile, si sa-l admiram, chiar daca stim ca orizontul acela e limitat de propria noastra capacitate de intelegere..
Azi am fost sa ma plimb pe plaja..Imi place nisipul si marea, cu tot ce reprezinta ea, pentru ca ma face sa visez..E atita libertate si liniste in spatiul asta..Ideile imi vin multe, si unele se aduna ca sa construiasca in mine lumi noi..Ma excita uneori asa de tare, ca imi vine sa construiesc castele de nisip, si sa tin conferintze despre orice doar privind la liniile verticale construite din particule de scoici sau melci, explicind in detaliu evolutia lumii, si evolutia noastra ca fiintze inteligente..Imi vine sa vorbesc despre cosmos, despre galaxii, despre timp, spatziu, si mai ales, despre infinit..Acel infinit care ne urmareste peste tot, si care ne determina prin tot ce e in tot ce e in mintea noastra, cea atit de afectata de natura de muritori..
Facem pasi de visatori pe nisip, care sint stersi de valuri..Facem pasi privind inainte, si cautind cu privirea unele semne ale naturii, care sa ne sugereze raspunsuri la intrebari nepuse..Si ne place sa simtim nisipul, si marea, si aerul, si lumina rasaritului, sau apusului..
De miine imi iau o alta identitate..Ca sa fiu un altul, un altcineva, cu un alt eu, care sa inceapa o alta viata prin lumea asta..Am sa am un alt nume care sa insemne o alta eticheta sub care mintea mea va reconstrui o alta fiintza cu un alt inceput..Vreau sa devin ce imi doresc, si sa imi amintesc uitind de tot..
Pasii pe nisip sint trecatori..Si ramin in urma doar un timp, pina ii spala valurile..

Thursday, November 3, 2016

Caldura sufletului

Ce multe nestiuturi avem inainte..Cit de multe intrebari la care nu vom putea raspunde, probabil, niciodata.. Cite mistere ne vor dansa pe dinainte fara sa avem cea mai mica idee de ce sint, ce reprezinta, de unde vin, sau macar cum sa cautam sa le abordam..
Lumea e un carusel care ne invirte pina ne ametzeste..Si noi stam in locul nostru privind imprejur, si lasindu-ne purtatzi de evenimente..Pentru ca ne place sa privim la spectacolul vietii..
Azi am avut o viziune tablou..Un copac cu multe ramuri cu frunze galbene, pe un  sol verde cu ceva frunze cazute, avind pe fundal o cladire de caramida rosie cu ferestre cu rame albe..O viziune de toamna infinita pe care am simtit-o in adincurile fiintzei, ca un fel de cadere ireversibila dupa care pare ca urmeaza o uitare  eterna ca moartea..Un tablou atit de sumbru, ca parea real..Ca un fel de despartzire de tot..
Cred ca am inceput sa invat ce e linistea..Pentru ca o simt ca acopera lugubru nelinistile de dinainte..Si cred ca invat sa o accept, pentru ca a venit ca sa eternizeze peste tot..
E inca lumina..Ne mai putem privi in liniste..Mai vedem tablourile toamnei..Ne mai gindim la ceva din noi care pare sa cinte pe alte armonii, care ne vin din alte teritorii..Si suprapunem o stare de acum peste una data de o zi de noiembrie in care lumea a devenit melancolica si nostalgica..
Un cintec povestea despre septembrie, mai demult..Despre un septembrie care mai avea in el suficient optimism cit sa treaca de octombrie, noiembrie, poate si de decembrie, pentru ca avea in el caldura sufletului..Cea care trece peste timp..

O mie de toamne

Uneori am impresia ca spiritul e deasupra, si ne asteapta..Ca e atent la toate..Iar noi stam si asteptam, la fel,  undeva pe pamint ca el sa vina asa, pur si simplu..Si asa ne asteptam unul pe altul..
Cintecele acelea profunde mi se par ca sint infinite, si continue,ca intr-un loop, dar care vin, sau se duc dupa cum noi stim sa le chemam, sau nu..Gindurile profunde, sentimentele profunde, la fel, si ele se misca continuu pe propriile lor traiectorii cvasi-circulare..Si toate sint acolo, toate sint vii, si deschise, si vor sa ne intilneasca..E frumos din partea lor..Si ne simtim bine ca stim ca nu sintem singuri, mai ales daca spiritele de sus ne vin si de la unii oameni pe care ii putem numi prieteni..
Afara e noiembrie..E soare, si liniste ca intr-o toamna ideala..Ca in septembrie aproape..Doar frunzele mai cad dupa ce ruginesc..Chiar, de ce ruginesc frunzele, ca doar nu-s de fier forjat?:) Hahaha am facut un spirit de gluma, ca sa mai indulcesc starea asta de toamna; nush daca mi-a iesit da' am incercat..Ce interesant e cum natura trece in fiecare an prin aceleasi stari, ciclic..Si cum noi ne uitam la ea, ne gindim un pic, si ne intoarcem iar la noi insine..Oare cum vor vedea toamna oamenii peste 100, 1000, sau un milion de ani? Cine stie ce fel va fi lumea atunci, si ma gindesc doar la ce technologii, pentru ca natura umana va fi aceeasi, poate doar mai mult sau mai putin alienata de atitea schimbari..
November Sun..Un soare luminos care a limpezit tot..E clar..Cerul e albastru, norii albi, lumea parca mai deschisa..E un timp de trecere, de la verdele viu la albul congelat..Un timp de meditat, si de amintit atitea.. Ce curios suna ca sintem in trecere intre anotimpuri, ca e ca in filosofie..Treceri..Sintem pasitori pe drumul vietii intr-o eterna trecere..Schimbam locuri, oameni, euri trecute, ca sa gasim alte locuri, alti oameni, si alti noi insine..Trecem devenind tot timpul altcineva..
Ma intreb daca din ce scriu eu aici va mai ramine ceva peste 1000 de ani..Probabil ca nu, pentru ca atunci lumea va fi muuult mai complicata, si mai implicata in propriile probleme..Cine stie..Dar toamnele vor ramine aceleasi, si influenta lor asupra spiritului la fel, cred..Pentru ca o mare parte din spiritul de acum cred ca va fi valabil si atunci..

Tuesday, November 1, 2016

Misterele fiintei

Se spune ca ce ne duce inainte e misterul, pentru ca vrem sa cunoastem si sa intelegem tot felul de lucruri.. Misterul cu toate ale lui..Desi, daca ma gindesc, si misterul asta e compus din mii de sub-mistere, pe care le-am tot intilnit de-a lungul vietii..Si unul din ele era legat de oameni, de cum sint, si de ce sint cum sint..Iar asta a ramas si acuma pentru mine, cam cum era si atunci, pentru ca nu i-am inteles niciodata pe ei, pe oameni, in niciun fel, recunosc..
PS Toti avem misterele noastre, e adevarat, pentru ca nimeni nu ne cunoaste cu adevarat, desi multi cred asta..Pentru mine un mare, urias mister e cel legat de femei, pentru ca ele au atitea si atitea care sint in ele, si care sint doar sugerate..Iar eu decriptez mai greu semnalele astea, mie imi trebuie spus direct ce si cum..Si asta nu e greu, cred..Probabil ca trebuie facut pe incredere, ca un certificat in alb dat asa, la risc..Asta pentru ca simti ca in celalat e o fire deschisa spre prietenie, si ca, dincolo de orice, el nu te-ar trada..Desi e greu, na, ca azi orice e posibil, si de la oameni te astepti la ce e mai rau..Iar femeia e mai vulnerabila pentru ca infinit mai sensibila, si mai empatica, asta teoretic vorbind..Desi si barbatul, in sufletul lui autentic e la fel, cred..
Ce ironic, cum se desfasoara razboiul asta dintre sexe, desi amindoi au in ei atitea drumuri catre celalalt, dar nepornite din necunoastere..Ce ironic, si ce stupid, sa ai atit, si sa te blochezi in detalii, sa nu poti vedea adevarul din cauza prejudecatilor..E nebunatic si ireal pe cit e de adevarat..

Lumile posibile

Cred ca, in subconstient, intotdeauna mi-au placut inceputurile, nu stiu de ce, poate pentru adrenalina, pentru starea de emotie, pentru noile deschideri spre orice, si asta chiar daca tremuram de ma luau dracii cind imprejur toate se schimbau intr-un fel sau altul, pentru ca simteam o mare instabilitate, cumva..Dar un nou inceput era o mare fericire ca puteam sa uit tot si sa restartez tot sistemul de la zero..
Acuma chiar ca imi dau seama ca inceputurile m-au motivat profund, si tot timpul experimentam pina reuseam sa inteleg cam tot, dupa care ma plictiseam si cautam altceva, adica altceva care sa-mi dea iar posibilitatea sa experimentez..
Ce chestie, uite ca incep sa inteleg cum functionez dupa ce am pus cap la cap diferite faze din viatza..Sa caut ceva, sa incerc ceva mi-a placutg dintotdeauna..Poate de asta nu am avut prieteni sau prietene stabile, ca dupa ce ii analizam si ii cunosteam, le vedeam foarte clar limitele, si incepeau sa ma plictiseasca..Si ma gindeam daca asta nu e o dileala, pentru ca ii vedeam pe oameni ca sint destul de rigizi in gindire, si eu nu ma potriveam cu ei de niciun fel, pentru ca firea mea, stilul meu, tot ce tinea de mine era cu totul altfel..Si asta mi-a adus enorm de multe probleme de a ma adapta in tot felul de medii, oho..Tot timpul m-am simtit constrins, legat de ceva care ma obliga sa fac chestii cu care nu eram de acord ca nu era in firea mea, si atunci mi-am bagat pula, si am plecat de acolo..Simplu..Si mi-a priit..Dar challengeurile adevarate le-am luat si le-am dovedit, pentru ca imi placea sa fiu provocat pe tot felul de chestii..Odata i-am facut unui tip un design de mecanism pentru un spectrometru, care a mers cam greu, ca, na, era pentru prima oara cind faceam asa ceva, dar, dupa un timp mi-am dat seama ca trebuie sa-l fac ajustabil, si nu ca nu l-as fi facut, dar ar fi costat mai mult, si tipul nu vroia sa cheltuie in plus, na..De parca ar fi trebuit sa le stiu pe toate din prima, hahaha..
In fine..Cel mai frumos e sa inveti, si sa te depasesti pe tine continuu, tot timpul..Pentru ca in ce e nou e o sursa uriasa de fericire, acolo e substantza fiintei tale profunde..
Cel mai fain e sa-ti gasesti oameni cu care sa ai ce sa comunici, oameni care stiu, si care sint cautatori, care sint pasionati de a cerceta..Oameni vii, si deschisi..Dar asta e mai greu, cred, pentru ca cei mai multi se complac in chestii care le asigura un confort acceptabil pentru ei..In fine..
Fac multe scufundari in trecut in ultimul timp, ca sa imi revin..Si imi place sa revad locuri, evenimente, stari, personaje, care au construit imprejurul meu lumi interesante..Lumi care sint ca un fel de mediu in care ma simteam liber..Lumi in care contau valorile, si gindurile, si sentimentele adevarate, lumi care erau deasupra, si unde si eu ma simteam mult mai capabil..Pentru ca acolo toate erau posibile..

Monday, October 31, 2016

Eu altcineva

Am perceput toata relativitatea asta in felul meu..Toate mi-au adus o frica mare de tot, pentru ca am simtit ca ce sint se loveste de societate ca de o stinca..Si ca totul e atit de rece si pietrificat imprejur..Si toate m-au facut sa simt ca traiesc intr-o lume rece si atit de indiferenta la tot ce eram si simteam ca sint, sau as putea fi..
Viata e un joc la ruleta, cum spunea cineva..E o mizerie pe care ne-o asumam ca fiind parte dintr-o mizerie mult mai mare, si care ne inconjoara..Sau e o incercare de a ne depasi conditia, atunci cind visam, pentru ca putem incerca si varianta asta..Pentru ca viata are multe variante, care traite, care la care aspiram..
Timpul are anotimpuri, si are felii din ce sintem, sau din ce credem ca sintem, in drum spre ce credem ca putem deveni..Si timpul ne vede ca intr-o oglinda semitransparenta, in care ni se reflecta propriile imagini suprapuse peste alte imagini ale noastre, fie din trecut, fie din viitor..In care noi sintem aceiasi, doar mai involuatzi, sau mai evoluatzi..
Si timpul are si o toamna care ne seamana, pentru ca are si caracteristici din noi, asa cum are si o toamna cu alte viziuni, pe care parca ni le amintim ca le-am fi trait cindva..O toamna retrasa si tacuta, care ne priveste de undeva, si ne contempla ca si cind am fi niste modele posibile..Si care stim ca ne judeca fara sa ne spuna absolut nimic..Si care e satisfacuta si multumita in ea insasi, pentru ca e o toamna absoluta, si care a trecut peste orice..O toamna clara si exacta in tot ce a reusit pina acum..Toamna dominanta, cea care stapineste toate variantele firii..Toamna sublima, suprema, si eterica, cea ce pluteste peste toate existentele noastre, toamna care ne dirijeaza gindurile si visele, toamna  asezata, descoperita, si completa in toate variantele imaginate, care cu ploi, care cu vint si frunze, care cu nostalgii si regrete..Toamna cea mai toamna, care a venit ca sa ne reaminteasca iar, cine sintem..
Azi e o zi, si miine va fi o alta zi..Azi e toamna inca, dar imi mai amintesc ce cald si calm era atunci, si ce cald si calm va veni, cindva..Cindva, cind si eu voi fi altcineva, poate..

Idealuri trecatoare

Uneori linistile ne sint bazate pe imagini si idei pe care le stim sigure..Alteori linistile ni le impunem, pentru o dorinta de stabilitate cind plutim in deriva..Si ne legam de acele linisti ca de un reper pe care l-am dori fix..
Alteori nelinistile se bazeaza pe linistile relative, pentru ca realizam ce schimbator e totul, si ce mult si diferit ni se arata variantele de viitor..Si asa ne amestecam in noi linisti si nelinisti care uneori ne dau calm, alteori nesigurantza..
In viata sintem fiintze care apartinem ori de masculin, ori de feminin, si avem in noi un psihic nascut, si format..Sintem parte din partzi care apartin unor lumi complicate..
Avem memorie..Sintem ce ne amintim ca sintem..O parte din ceva..Si mai mult decit orice, o parte dintr-un duet pe care il cautam, o jumatate dintr-o sfera perfecta care pluteste undeva, si care ne asteapta..Sintem nascuti imperfectzi special asa, ca sa invatam sa ne cautam cealalta imperfectziune care sa ne aduca linistea..
Stim ca sintem atit de trecatori..Si mai stim ca sintem atit de sensibili, ca ne impresioneaza atitea..Sintem si rationali, si afectivi, si ne lasam purtatzi prin viata de ce ne amintim..De ce ne amintim ca am fost, sau sintem, pentru ca sintem complicati si relativi..
Am in mine o toamna mare de tot, mai mare decit toate marile si oceanele, si o am asa pentru ca imi amintesc atitea din toate cite au fost..Si mai confund amintirile cu toamna asta asa cum le confund cu celelalte toamne, pentru ca la mine toamnele converg spre o notiune de toamna ideala in care si amintirile converg la fel spre ceva ce ar fi o amintire ideala..Ce frumos..Un ideal care sa contina idealuri care sa contina cine mai stie cite alte idealuri..Si toate compuse din linisti, care si ele sa faca parte dintr-o liniste a tuturor universurilor..
Ma gindesc ca, odata, cindva, toate se vor sfirsi, si mi-e asa de trist si mila de tot..Ce pacat ca nu vom putea sa devenim ce ne dorim cu adevarat, asa peste timp..

Eterul toamnei

Viata ne da multe..Citeva bune, si multe rele, care sint asa de amestecate ca simti ca nu mai poti sa faci diferentza..Si totusi sufletul iti spune care sint, si cum, pentru ca mai poate sa discearna, asa, printre evenimente..Iti place ceva, pe care la inceput nu-l stii, si iti displac toate celelalte care inconjoara acel ceva, oricare ar fi el..O mincare e buna pentru ca armonios organizata in gusturi, dar din tot doar ceva te-a atras.. Un film e interesant dar mai interesant e acel pasaj in care, sa zicem, e o declaratie de amor care e intr-adevar uimitoare, si care arata intelegere, umanism, si un sacrificiu al cuiva pentru cineva, sau ceva, ca e o idee, un principiu, etc..O carte are, la fel, pasaje de neuitat, care iti ramin in minte pentru ca ti se lipesc involuntar de suflet..Un cintec are unele armonii care, la fel, iti ramin in memorie..
Mintea noastra e si rationala, dar si legata de afectiv, ele sint legate atit de strins, pentru ca se intrepatrund foarte subtil..Si mintea e construita de noi insine, din bucatile pe care le luam din realitate, acele bucati care ne-au afectat profund..Uneori mai acceptam si parti care nu ne convin, pentru ca sint legate de "chestiile" profunde care ni se potrivesc, luam totul la pachet..
Dar la amintiri facem o selectie riguroasa..Pastram doar ce ne-a facut fericiti:))
Si viata ne mai da si anotimpuri, care sint lumi temporale complicate..Azi sintem lunatici de luni, si tomnatici de anotimp..Si asta se suprapune peste alte calitati sau defecte..Pentru ca sintem si contemplativi, si naivi, si sentimentali, si aiuritzi; in proportii diferite, care si cum, dar sintem..Mai ales acum, ca e efectiv toamna..
Ce bucurie, ce tristetze, ce veselie si regret in acelasi timp..Pentru ca e anotimpul care ne induce asta.. Si ce motiv frumos de meditat la tot intr-o plimbare pe o faleza mentala, dintr-un oras linistit aflat la marginea unei tari,  dintr-un continent aflat pe o planeta albastra, care se invirte in jurul unui soare dintr-o galaxie lactee.. Care e intr-un univers..Toate mentale, pentru ca le-am constientizat asa..
Si toamna asta e si o oglinda, una dintre multe altele, in care ne privim ca sa intelegem mai  bine si cine sintem..In toata relativitatea noastra, cea care parca e derivata din relativitatea tuturor lumilor in care ne-am nascut, si traim..
Mai demult a existat un experiment numit dupa 2 oameni de stiinta Michelson si Morley, care experiment cauta sa determine parametrii absoluti ai miscarii pamintului prin eter, adica prin acea substantza teoretica ce se presupunea imobila, si in care se propaga lumina..Si rezultatele au fost neconcludente..Asta ca sa realizam iar, cit de relativ e tot..
Toamna a ramas aceeasi..Pe ea o acceptam asa cum e..

Sunday, October 30, 2016

Jurnalul unui geniu [fictiune]

Sint un tip ultra-genial, stiu tot si inca ceva pe deasupra, din orice..Sint Dumnezeul cunoasterii, si plutesc cu toate spiritele mele pe deasupra..Hahaha, buna gluma, e funny, hai sa ne rinjim-zimbim in oglinda in timp ce ne admiram narcisistic..Io si genialul, hahaha, a ca ma cred genial e altceva, dar ca sint, asta e o mare intrebare, ca azi esti genial daca stii sa faci bani, restul nu mai conteaza..Am glumit bre, nu sint genial, sint doar foarte bun (hahaha)..In fine, m-as putea descrie in jdemii de tonuri si semitonuri, in cuvinte, in imagini, in orice, ca oricum nu-i pasa nimanui, ca nici n-ar avea de ce, ca nici mie de ei..
Sint bun si stiu multe, chiar foarte multe, dar sint si incredibil de timid..Si timiditatea de la cunoastere imi vine, ca mi-e frica sa ma exprim public, pentru ca atunci multi ar vrea sa-mi faca rau, pentru ca ar avea de unde sa ma apuce, adica din chestiile pe care le spun, care sint greu de inteles pentru babuini, dar sint usor de interpretat si pus la zid..Am multe descoperiri si in mate, si in fizica, astronomie, chiar si unele in medicina, dar le tin pentru mine, ca nu vreau publicitate, vreau doar liniste ca sa ma gindesc la ele..Ce ma enerveaza e ca nu pot sa discut cu nimeni din aia desteptii ca toti sint arogantzi si sclerozatzi cumva, si tre'sa stau in banca mea, izolat si sa fiu cit mai gri si insignifiant..Rahat..Bine, am cunoasterea de partea mea, ea nu m-a inselat niciodata, si acolo imi gasesc fericirile..De scris scriu putin, pentru ca am in minte tot ordonat, aranjat, pus pe caprarii..O sa le scriu cind o sa am mai multe deschideri, si atunci o sa scriu mult de tot..Pina atunci mai astept..Nu ma tenteaza viata publica, pentru ca imi rapeste linistea, si calmul..Vreau sa fiu doar eu cu mine..
De asta nici n-am avut o relatie stabila, pentru ca ele nu ma intelegeau, erau prea primitive, si simteam ca vorbesc la peretzi..Le vedeam cum se holbeaza la mine cind incepeam sa zic cite ceva, chestii mici, de viata, fara vreo legatura cu vreo stiintza, si imi dadeam seama ca iar vorbesc singur, chiar daca incercam sa discut banalitatzi..Ce timpenie..
Si hai ca inca e bine, e secolul descoperirilor asta, adica exact ala in care oameni ca mine ar fi trebuit, teoretic, sa fie ultra-promovatzi..Decit ca lumea e aceeasi, anchilozata in cicaturi, blocata de idiotii cu functzii..Cre'ca trebuia sa ma nasc mai incolo, cam peste 1-2 mii de ani, cind societatea ar fi cu totul alta..
Cu viata sociala e cum e..Am schimbat mai multe joburi, ca m-am certat cu patronii, la cit de prosti si de hamesitzi dupa bani sint..Puteam sa le cresc afacerile cu mult, daca ma ascultau, dar au ales sa-si traiasca viata in stilul lor, si e ok, afacerea lor proprietatea lor, fac ce vor cu ea..Mai fain ar fi fost in cercetare, acolo e mai relaxat si bine gindit tot, pentru ca se lucreaza la alt nivel, dar si acolo nu ajungi daca n-ai nush ce cicaturi de hirtii, si nu te recomanda vreo pila sau ceva..De parca pula si prefectura au vreo legatura.. Cretini..N-ai ce sa le faci, ca ei conduc..Mai bine ar fi sa incep sa lucrez la inventiile mele, ca-s doar in stadiul de idei..Mi-ar trebui o echipa ca sa le dezvolt, ca nu pot sa le fac singur pe toate, oricit de genial as fi..In fine..Acuma sint in asteptare..Poate miine o sa ma imbogatzesc din ce stiu..Sau poate o sa fiu asa un necunoscut, dracu stie..Pe moment ma doare in pula de tot, ca nu am reusit sa ma contactez cu vreun terestru..Cu extraterestrii n-am incercat..Om vedea..Acum stau pe net si ma gindesc la ale mele in timp ce urmaresc ceva pe youtube, o discutzie cvasi-cretina despre nush ce, ca nu ma intereseaza subiectul ci doar felul in care se discuta, e show..E fun..Noapte, liniste, trancaneala stupida, si eu..O combinatie beton..Iar o sa adorm tirziu, si o sa ma trezesc tirziu, da e ok ca miine e duminica, si eu sint intre joburi..Am vacantza..
Ma doare fix in pula..Miine gatesc ceva bun dupa o reteta de pe net, pork cu legume si noodles..Ma fut in ei..Perioada asta o sa profit de timp, ca e timpul meu, timpul vietii mele pe care vreau sa-l traiesc asa cum simt..Mai stau un pic pe net si ma culc..O sa visez gagici goale, hahaha, ce aberatie, ca visez numai timpenii si dileli, ca atunci cind ma trezesc ma bucur ca a fost doar vis si nu altceva..In fine..Ma gindesc ce fain e sa ai o familie, sa ai o nevasta care are un suflet cu care sa poti comunica..Dar, se pare ca e mai greu pentru mine, ca io-s cu totul altfel decit si-ar imagina vreodata ele ca as fi, sau as putea fi..Acuma beau un vin dulce si tare, e gustos, si ma desensibilizeaza si chiar ma deconecteaza de toate..E  bine, si e liniste..Nu ma mai gindesc la nimic..Stau doar si ma holbez la enormitatzile sinistre de pe net, si ma mir..Miine o sa gatesc, si o sa fie mi-ra-cu-los..Si o sa-mi fac o strategie pentru urmatoarele zile, o sa fac si altele care sa-mi tina mintea ocupata..