Tuesday, March 28, 2017

Dinspre inspre

Am trecut prin multe intunericuri, unele urite, unele dureroase, unele ale mele, unele ale altora..E greu sa fii pe acolo pentru ca nu stii niciodata cit dureaza scufundarea, sau ce resurse iti trebuie ca sa poti iesi iar la suprafatza..Si e greu pentru ca acolo, la adincimi e o mare presiune care se adauga presiunilor psihice, si sufletul greu trage foarte tare in jos..Sa dai din miini nu prea te ajuta, daca nu ai determinarea suficienta, sau macar o motivatie..Singurul lucru care te-ar ajuta e vointza..Fara vointza esti un bolovan, cu vointza esti o masinarie eficienta..Asta daca iti refaci echilibrul interior mai inainte, si daca ti-ai incarcat cu suficienta energie aparatul de avut rabdare, si aparatul de indiferentza, asta pentru ca sa nu te afecteze eventualele esecuri sau mentaluri (sa le zic asa) cretino-distrugatoare, pentru ca e plin de asa ceva..De altfel de asta exista atita depresie in vremurile astea, pentru ca socialul nu se mai comporta uman, ci sinistru-rece-monstruos. Na. E abis la orice pas..
Am vrut sa scriu despre vis, si mi-a iesit despre abis, adica exact contrariul..Ma gindeam ca raul e mai activ, mai ofertant, pe cind gindurile bune nu te ajuta sa scrii ceva interesant..Sau na, aici e mult de spus, ca daca ai talent poti sa scrii bine despre orice..
Lumea e incoerenta si haotic surprinzatoare..Multi nu pot folosi cuvintele pentru ca au in minte multe imagini.. Poate o sa ajungem cindva sa fim telepatzi, desi e putin probabil..Deocamdata cred ca sintem cam confuzi dupa ce technologiile astea ne-au luat pe sus..Ne trebuie un timp ca sa intelegem, si un timp mai lung ca sa invatam sa intelegem..

Tuesday, March 21, 2017

Urme de timp

Ce legatura o fi intre singuratati si taceri? Pentru ca mie amindoua imi vorbesc foarte clar, au dictie buna, si intonatie adevarata, stiu sa puna accentul optim pe silabe si cuvinte, si, mai mult de atit, totul pare un fel de muzica a sferelor, ceva intre discret si elaborat, ca sa ma faca sa ma simt relaxat; sau poate asta e o technica buna de a-mi pastra atentia treaza..
Ieri m-am intors din calatoria in timp, cea la care visasem atita..Am stat 10 zile, dar m-am intors la 5 minute distantza de timpul de plecare..La intoarcere memoria mi s-a sters complet, asa ca nu mai stiu nimic..Eram doar foarte obosit, si am adormit instantaneu. Am visat singuratati si taceri care vorbeau, atit..Apoi, cind m-am trezit m-am privit in oglinda..Aveam unele semne pe corp, si ceva din memoria afectiva ramasa dupa stergere avea si ea unele semne de trairi intens emotionale..De la ce oare sa fie? Poate o sa visez si imagini din calatorie, sa refac evenimentele, pentru ca trairile de obicei se asociaza cu ceva real si autentic..
Poate mai plec in timp, ca sa inteleg ceva..Acum incerc sa refac tabloul din bucati..

Sunday, March 19, 2017

Durerile absolutului

Absolutul doare..De fapt toate absoluturile dor, si dor cel mai tare, pentru ca nu te doare fizic, decit poate ca urmare..Dar durerea e una psihica, profunda, si complicata, durerea absolutului, pentru ca e in mintea ta.. Totul e invizibil din exterior, e poate sesizabil de sufletele empatice, daca mai exista asa ceva..
Cind treci de durerile absolutului e ca si cum te-ai vindecat de un miliard de boli descoperite sau nu..Incurabile sau nu..De fapt trecerea dincolo de dureri e catre o noua etapa a fiintzei tale..
Durerea asta e a fiecaruia altfel, si, desi toti trec mai mult sau mai putin prin ea, nu sint dispusi sa o recunoasca, decit poate fata de sine insusi..Sau poate ca toti o uita, sau vor sa o uite, pentru ca a trecut..
Absolutul doare mai mult ca relativul, pentru ca e mai stabil si neiertator..Poate ca unii renuntza la absolut din cauza durerilor, si se complac in mizeria propriului relativ..E mai comod asa..Dar e foarte instabil..

Tuesday, March 14, 2017

Stabil

Lumile sint in noi si in afara..Si lumile astea sint atit de bine legate intre ele, ca simtim cum avem in noi toate universurile posibile..E suficient sa privesc in mine ca sa vad toate infiniturile, uneori..Apoi ma gindesc ca sint si eu omul starilor, si pot vedea doar subiectiv cite ceva, din toate..
Am calatorit mult in imaginatie, am vizitat locuri mirifice, si m-am incarcat cu energie, apoi am stat sa ma gindesc si sa analizez cum s-au intimplat toate..M-am schimbat dupa fiecare experientza, si apoi parca am uitat acel ceva de atunci, desi el era acum parte din structura mea..
Sint eu cel de acum, acum, pentru ca miine voi fi altul..Si peste timp ma voi transforma suficient de mult cit sa nu ma mai recunosc..Desi fundamental sint acelasi, totusi..

Monday, March 13, 2017

Promisiuni albastre

Am fost singur, atit de singur intre toti ceilalti cit n-as fi fost niciodata, pentru ca atunci cind eram efectiv singur imi gestionam eu insumi toate, si ma obisnuiam si cu linistea, si cu lipsa oamenilor, si mergeam pe un drum al gindurilor mele, dar cind eram singur printre ceilalti trebuia sa simulez ca sint, ca exist, ca reactionez, si ca simt ce vor ei..E cel mai greu lucru din lume sa te faci ca relationezi cu oricine, cind toti isi exhiba intr-un mod atit de dezgustator trairile la care te vor parte..Uneori luam asta ca pe un exercitiu pe care trebuie sa-l trec, ca sa acced la altceva mai inalt, ceva promis parca, dar inca nestiut..Era uimitor sa-i vezi cu cita deschidere veneau spre tine sa iti vorbeasca..Nu conta ce credeai, ce gindeai, ce simteai, tu erai acolo ca un fel de om bun sa le asculte toate confesiunile si frustrarile, erai un joker bun la toate..Te induiosa sinceritatea si lipsa de discernamint, si incercai sa simulezi ca intri in jocul asta al lor, un fel de joc al vietii intime, in care conta o conexiune intre suflete..Si jucai, si intrai intr-o lume paralela, apoi in alta, pina oboseai si fugeai de toti, ca sa te izolezi..Apoi iti reveneai, si te pregateai psihic sa infrunti alte si alte "conexiuni" de suflet, pentru ca iti dadeai seama ca asta era lumea, iar tu erai diferit, atit de diferit cit sa trebuiasca sa o ia de la capat in acelasi fel, pentru ca lumea era aceeasi, oriunde, si oricum..Tu erai complicat, vezi, cam prea complicat ca sa fii asa cum esti, si de aceea trebuia sa platesti un pretz pentru asta..Si tu aveai prea multe lucruri neconforme in tine, prea anoste si neclare pentru toti, prea exagerai cu ce pretindeai ca simti si gindesti, si, daca uneori cineva te citea iti recomanda sincer sa nu te mai fandosesti cu detalii neimportante, sa te trezesti si sa vezi realitatea asa cum e..
Singuratatea nu e o lauda, si nu e o cauza, e doar ea insasi, o traiesti pentru ca asa simti..Explicatii poti gasi cu miile, dar asta nu te face mai fericit..Ea e parte din ce esti..Ceilalti au si ei singuratatile lor, evident, dar ele au alte motivatii..Tu esti singur pentru ca simti ca in lumea asta e singurul tau fel de a fi..E simplu..Si e bine ca e asa, pentru ca daca ai incerca sa treci dincolo de singuratate ai avea deziluzii dure, care te-ar face complet depresiv..Iar tu ai optimismul tau stabil, cel pe care nu-l aratzi orice ar fi, asta e clar..Optimism pe care il intretzii cum poti, cind cu alcool, cind cu o conversatie, cind cu o liniste interioara plina de ginduri..
Cind scriu sint eu insumi tradus in cuvinte, pentru ca sint, iar cind nu scriu e pentru ca nu pot sa spun nimic, si atunci tac..Si tacerile mele au semnificatiile lor, ele sint asa pentru ca eu sint asa..E din mine tot..Sint un om cu bune si rele, cu depresii si extazieri pe care le pot spune in tot felul de moduri..Nu sint complicat, ba dimpotriva, sint cel mai deschis om, dar am stari care ma fac sa reactionez imediat si previzibil, intr-un fel sau altul..Azi sint optimist, pentru ca simt un suflet cald care imi vorbeste deschis..Miine as putea fi pesimist si inchis, pentru ca viatza m-a lovit cu ceva ce nu am meritat..Dar ramin eu, dincolo de toate, acelasi eu care stie ca viata e un drum care se strabate cu dureri, sacrificii, si tristetzi, ca sa fie asa cum e, pentru ca eu l-am ales cumva, stiind ce ma asteapta..De fapt orice drum ales e plin de asa ceva, si am stiut de la inceput ca ma pot astepta la orice..Problema nu e ca iti apar probleme la care te astepti, ci ca iti apar probleme cu totul noi, care vin, evident, de la oameni, ca sint inventivi, si ti-o trag in toate felurile..Aici e challenge-ul, ca sa rezolvi ceva complet inedit..Na, aici tre'sa te descurci ca un inginer ce esti..Si gasesti ceva, pe moment..Apoi te mai gindesti ce va fi miine, si poimiine, si in toate zilele de dupa..
Azi e duminica, miine e luni, si vine o alta saptamina de nedumeriri posibile..Te gindesti la tine, la timp, la ceilalti, si iti imaginezi ca toate vor fi ca in promisiunile de pe cardurile de calatorii, cu o plaja imensa, un soare mare si cald, si o mare albastra si limpede..

Sunday, March 12, 2017

Locuri

Locurile din vieti se transforma, devin intre limite..Contorsiunile spatio temporale ne trimit dincolo..Sintem aceiasi..Sint un infinit adunat din atitea finituri..Tu cine esti?

Sunday, March 5, 2017

Eurovision sau ceva

Lumea e rece si ostila, zic asta ca sa nu uit, ca eu, in imaginatie vad lumea altfel, muuult mai prietenoasa si directa, si fara ascunzisuri nestiute..Dar realitatea ma busheshte cu altceva, na..Nu-i bai, ca pot sa ignor asta daca as avea si eu locul meu, si rolul meu undeva intr-un angrenaj social mic si dragut, unde oamenii chiar vor sa comunice cu mine..In ultima vreme am tot calatorit prin ape negre, in odiseea asta a mea pe peste tot, una care mi-a adus experientze atit de diverse, ca intr-un rai-iad amestecat..Nu ma pling, ca m-a imbogatzit cu atitea, si mi-a placut, ca am vazut oameni reali, exact asa cum sint..
In weekendul asta mi-am programat liniste si ginduri, ca sa imi programez viitorul in pasi imediatzi..In fine..
Duminica e selectzia Eurovision pentru Romania..E cel mai frumos spectacol ever, imi place enorm sa-l vad s sa-l simt, pentru ca e atit de adevarat, ca acolo lumea chiar lupta din greu infruntind multe, pentru un success..Am vazut piesele unor tari mari, si nu prea m-au convins..Poate ca tot Suedia, sau estul, sau nordul, de ce nu, sa fie mai bune..Aici nu stii niciodata ce va merge, pentru ca o retzeta nu prea exista..Daca o piesa e cu adevarat buna si sensibila, ritmata, armonizata, etc, o sa ia destule voturi cit sa o faca cistigatoare, desi si aici e cu multe de spus, ca voteaza geopolitic unii, etc..La noi pare ca oamenii nu intzeleg ca Eurovision e un concurs de creatzie, totusi, adica na..Melodiile noastre romanesti sint destul de neprelucrate si uniforme, nu au acel ceva care sa le aduca o simpatie, desi sint bine orchestrate, si moderne..Ce mi s-a parut remarcabil e piesa Petale, altele sint prea monotone si previzibile..E destul de buna, poate obtinem ceva cu ea, sa vedem..Si Xandra a avut o melodie buna..Si PEtale mergea prelucrata mai mult ca sa fie mai moderna, si sa pice bine in contextul asta al Eurovisionului..Si la noi ca la noi, parca vad iar ca o sa iasa cu scandaluri si injuraturi, ca de ce, cum, in ce fel..Dar, dincolo de toate e frumos..Pentru ca e cu armonii si emotii artistice..
Abia astept sa vad ce o sa fie la Kiev..Cred ca e cel mai bun show de vazut in fiecare an, mai mult decit Oscaruri sau altele, ca e asa de adevarat..Si acuma asta e, ce o fi, o fi, eu abia astept tot, ca e cu orgolii, mai ales la noi, la romani:)

Access la fericire

Cit din noi a mai ramas dupa toate? Cine mai sintem? Se spune ca sintem ce ne amintim..Cit, din tot ne mai amintim? Ne-am schimbat? Si daca da, cum? In ce fel mai aratam? Am gindit bine deciziile pe care le-am luat cind am cotit pe drumul vietii? Si daca da, de unde stim asta, de unde stim cum ar fi fost daca am fi luat alta decizie?
Am in minte iubirile trecute..Toate s-au evaporat..A ramas in locul lor un gol umplut cu iluzii..A durut tare fiecare din ele, si la inceput, pentru ca eram naiv, dar si la sfirsit, cind mi s-au blocat brusc toate fericirile.. Le-am carat in spate mult timp..Am fost trist, si uneori depresiv..Apoi mi-am impus sa le uit, si am reusit..A mai ramas cite o cicatrice mica, in suflet, pentru fiecare..Apoi am spus ca merit sa fiu fericit, orice s-ar intimpla, si, la fel, mi-am impus si asta..Am blocat memoria catre trecut, si am lasat doar citeva drumuri libere, cele care credeam ca ma vor duce direct spre fericire..Doar ca am uitat ca mintea mea s-a transformat dupa durerile trecute, si, ca sa ajung la o fericire promisa va trebui sa trec iar prin infern.. Da, am uitat asta, si am retrait-o..Poate ca asa trebuie sa fie, pentru ca asa sint construit eu..Si atunci trec prin infern iar, si iar, daca vreau iar fericire..Ma gindesc daca fericirea asta chiar merita tot efortul..Mai bine ramin inert.. Sau inertzial..O sa-mi conserv starea in care sint..Dar principiul spune ca starea se conserva daca nu actioneaza din exterior ceva, iar eu, ca om, sint bombardat din exterior cu tot felul de fortze psihice tot timpul de la ceilalti..Ar fi o solutzie sa ignor tot, dupa ce am uitat tot..Si sa ma plimb prin lume ca un singuratic..Ar fi ceva daca chiar as putea..Asta e problema, ca am nevoie de ceilalti..De fapt am nevoie de ceva bun de la ceilalti, atunci da, ar fi bine, as evolua, as deveni si eu o sursa de energie buna..Nu ca nu sint si acuma, dar am mai redus motoarele, pentru ca am fost ranit destul..Desi, daca ma gindesc, poate ca toti traiesc asta zilnic..Bine, dar ei nu sint ca mine, poate sint mai rezistentzi, mai exersati in lupta..Eu sint mai linistit, si mai reflexiv, si am adaptarile mele, evident, la lovituri, dar nu rezist la lovituri mai dure, pentru ca lumile mele sint altfel, si imi trebuie liniste si relaxare si concentrare ca sa continui sa ma gindesc, pentru ca asta e stilul meu..Sint diferit, si stiu, pentru ca am o experientza de viata..Si asa cum am supravietuit pina acuma, asa am sa continui sa supravietuiesc si de acum incolo, la fel, fiind eu, asa cum sint, transformat dupa fiecare pumn meritat, sau nu..Desi nu cred ca am meritat vreunul, pentru ca am facut lucruri bune, si corecte, dupa mine.. In fine, nu judec pe nimeni,  asa e societatea, te adaptezi sau dispari, dupa Darwin..Desi legile astea erau pentru lumea animala, iar intr-o lume a fiintzelor rationale se presupune a fi ca cei cu psihicul mai bun sa continue, cei mai inteligentzi adica..E cam relativ totul, pentru ca am vazut ca rezista cei mai abrutizatzi si fixati, si care isi continua variantele lor de drum, si nu cei cu idei, pentru ca ei pun probleme, si sint mai complicati si imprevizibili, iar sefii la putere de acum vor decit yesmeni..Poate ca e asa cum trebuie, social vorbind, ca sa se uniformizeze tot, sau sa se incerce asta, desi reactiile astea dure ale lor mie mi-au provocat o sila imensa, si o frica uriasa..Parca mi-e greu sa mai incerc sa comunic cu cineva, pentru ca nu stiu cum gindeste, si cit de salbatic reactioneaza..De asta m-am cam izolat..Si de asta mi-e cam greu sa incerc sa ies din cercurile vicioase, pentru ca trebuie sa sparg multe ziduri construite de mine, sau de ceilalti..E mult de spus, si de asta ma gindesc cum sa abordez viitorul..O sa trebuiasca sa fiu mult mai dur, si mai aplicat, dar depind de multe decizii luate de semi-analfabeti..Vad eu..Taiem nodul gordian pina la urma, ca pare ca cu binele e greu sa convingi pe cineva..In fine, de miine imi schimb atitudinea..E foarte multa ura brutala imprejur..Imi calc pe constiintza..Asta e, ma refac din cenusa si invat sa zbor iar..Chiar daca ei ramin la fel, pe aceleasi locuri, si ma pindesc..O sa invat sa simulez mai bine..Desi nu stiu cit o sa rezist..O sa iau un placebo, si o sa-mi inchipui ca trebuie sa fac asta ca sa am access la fericire..

Saturday, March 4, 2017

Contururi lichide

Lumea se desface in fisii care se rasucesc, se combina ca sa dea un efect de impresionat firile artistice, dupa care se coloreaza brusc..Totul pe un fond de intuneric cosmic..Liniile colorate se reaseaza curb si paralel, pentru un efect imediat..Si curbele se transforma iar in altele, mai simple si imediate, si firele se reunesc in alte culori..Apoi totul devine plat, ca sa arate un peisaj de pe o insula pierduta intr-un ocean cu ape nestiute..
Nu mai conteaza intzelesurile..Viata merge inainte pe alte teritorii..Ceva ce a fost cumva a devenit altceva, ca intr-o incercare anticipata a timpului de a arata cum eternul se poate dizolva uneori in treceri care s-au vazut cind toate oglinzile lumii si-au sincronizat reflexiile..Corurile galactice au cintat la unison acelasi refren, ca sa taca, apoi, cind spatiile au urmat conturul timpului..Si linistea cea meditativa s-a intors..Ochii au asteptat, nerabdatori urmarea..Ne-am privit, si am cautat in trecut..Lumea ne-a privit, si ea..Am ramas in aceleasi pozitii, fara sa stim daca vreodata vom putea reveni la noi insine..
Astazi mai cautam printre lumi..Stim ca nu ne vom regasi, dar perseveram..E atit de uimitor sa stim ca doar cautam, fara sa asteptam vreun rezultat..Cautam ca sa ne impacam cu noi insine, in timp ce lumea merge pe acelasi drum..Cine mai sintem? Cit am ramas din cei care am fost atit de victoriosi odata?
Sintem pasi pe nisipul timpului..Sintem visuri visate de zeii unor vremuri apuse..Am ramas clipe care se trec tacut prin locurile uitate de ceilalti..Sintem doar priviri..Am ramas in unele amintiri doar prin priviri..Restul a fost acoperit de ape..Vedem cind limpede, cind albastru..Am devenit lichizi si clari..Sintem ocean, si mare sarata..Oamenii ne-au uitat deja..Lumea s-a transformat atit de mult..

Eternul din cuvinte

Nu stiu de ce scriu, sau poate ca stiu, dar nu am curajul sa admit:)))Sau poate ca scriu ca sa-mi explic ceva ce nu stiu daca e asa cum cred..Sau poate vreau sa ma arat, si sa incerc sa fiu sincer cu mine, asa cum nu pot in fata celorlalti..E cite ceva din toate, plus o dorintza sa spun in cuvinte ce vine din adincurile mele, ca intr-o incercare de a ma descoperi cum sint, de fapt..Pentru ca asta e cautarea fiecaruia, in tot ce face; sa se vada pe el insusi explorind alte spatii si suflete..
Scriu ca sa evoluez, sa pun mai bine in fraze cuvintele, si sa dau intzelesuri interesante, asa cum as fi vrut sa gasesc in alte scrieri..Pentru ca nu mi-a placut pe de-a intregul nimic din ce am citit pina acuma..Asa sint eu, facut pe un anume fel de a fi, anume stil de gindire si simtire..Si daca altcineva s-a regasit in ce scriu asta a fost o rasplata total neasteptata, recunosc..Eu sint constient ca scrisul meu e original, si interesant, si am vazut asta cind m-au citat altii, ca recunosteam claritatea conceptelor, si imi placea..Stiu ca nu sint nici pe departe cel mai bun din lume, pentru ca nu as avea cum, dupa atita literatura scrisa..Azi lumea e divizata in tot felul de super-specializari..Iar eu am preferat sa fiu de moda veche, ca un om care mai observa, mediteaza, si spune ce simte..Asta sint..Mai cred ca ceva etern din noi merita sa fie spus in cuvinte simple..
Stiu ca trecem..Dar mai stiu ca ceva din noi a ramas in noi, si va ramine continuu, ceva care e uneori tradus in cuvinte care sa ne ramina in minte..Si care sa treaca prin timp..

Unde temporale

Toate curg..Curg cu propriile viteze..Cu vitezele cu care alearga propriile lor suflete..Curg si stiute, si nestiute, pentru ca e nesigur de unde vin, si unde se duc..Alearga ca sa-si dovedeasca ca sint vii, si evolueaza traindu-si intens experientzele..
Toate curg ca un fluviu complicat in care sint amestecate si suflete, si bucati de lumi desprinse din falezele spatiilor..Reflexiile din oglinda apelor ne seamana..Poate ca sint de fapt sufletele noastre ratacitoare prin timp, care au venit sa ne spuna ceva..Ceva ce nu intelegem, pentru ca sint prea subtile, poate, si gesturile dintre gesturi sint insesizabile ochiului neformat al fiintzelor de inceput..Cine stie..
Curgem si noi..Intelegem ca ne transformam..Devenim altcineva tot timpul..Adunam tot in suflet, ca sa retraim iar..Ne simtim iar copii..Ne vedem maturi, apoi batrini si bolnavi..Ne vedem murind si renascind intr-o alta fiintza care creste, infloreste, si se stinge..Apoi alta, si alta..Si ne gindim daca asta visam, sau ne dorim doar, ca sa ne reincarnam in altceva..Cine poate sti? Poate constiinta de muritori ne face sa ne dorim sa traim etern, in alte corpuri..
Eu inca ma gindesc la ce minune ca exist acuma, aici, si ca am sansa asta, ca puteam sa nu o am, puteam sa nu fiu deloc..Dar, daca n-as fi fost nu as fi fost pur si simplu, adica in locul meu ar fi fost nimicul..Poate ca sufletul nostru e ceva ce ne vine ca un dat o singura data, un cadou de la natura..Puteam sa ne nastem dinozauri, sau maimutze, sau altceva, si sa nu realizam ca traim, sa nu constientizam, ci sa traim propriile vieti pina am fi murit mincati de alte salbaticiuni..Hm, ce e si cu viata asta..Traiesti atitea, ca sa realizezi ca nu ai trait nimic, de fapt, ca esti o frunza in vint..Te mai compari cu unii, sau cu altii, mergi pe drumul tau, mai filosofezi, iti mai traiesti dramele proprii ca si cind ar fi cele mai profunde..Apoi te mai loveste viatza cu altele, din care inveti inca ceva..Si faci asta pina ajungi batrin si neputincios..Si singur..Si te intrebi daca ceva are vreun sens, pentru ca pare ca din nimic venim, ca sa ne intoarcem in nimic..
Toate curg..Curgem si noi, ireversibil..Atit de ireversibil..

Verde planetar

La mine a venit primavara..Anotimpul revenirii sperantelor..Natura s-a resetat..Gata..S-a terminat cu Sfirsitul, incepe acum Inceputul..Am trecut intr-o noua etapa..Urcam iar..Spatiile se largesc..Se vad peisajele din departari..In curind va fi verdele culoarea sufletului..Verdele proaspat si timpuriu, viu, si calm, si inalt..
Pe nava computerul central incepe sa incalzeasca aerul..Apar si razele soarelui artificial..Zapada incepe sa se topeasca..Nava e o mica planeta, de fapt, ca pamintul, in care sint simulate anotimpurile..Sintem citiva oameni, si restul roboti..Ne intelegem bine unii cu altii..Mergem sa colonizam planete..E frumos..Doar ca ne simtim uneori cam singuri..
E primavara..O sa ies la plimbare in pantaloni scurti si geaca..O sa agatz o roboata, si mergem la o terasa, sa bem vin, si sa ne povestim vietile..Poate ma ametesc un pic, ca sa visez la noapte ca sint pe Terra, si ca zbor pe deasupra plajelor..Ce m-as mai balaci in ocean..Ce frumoasa e viata..Ce multe poti sa iti imaginezi, sau sa visezi..Si ce frumos poti sa traiesti in visuri..Asa ca intr-o alta realitate..Una mirifica, de un verde proaspat..

Fluid interior

Interiorul e un spatiu umplut cu un fluid..Sau nu..Interiorul e interior doar..E tot, si exista asa cum exista..E ceva care evolueaza, si care nu poate fi definit, asa ca notiunile primare folosite in axiome..E tot, e unic, si e ce sintem..
E liniste imprejur..O liniste de linisti asezate una peste alta..Poate ca universul si-a dat seama ca ma gindesc la suflet, si m-a acoperit cu linisti, ca sa ma protejeze, si sa-mi pot continua gindurile..E bine si cald..
Interiorul e construit din alte interioare mai mici, care sint construite si ele din altele si mai mici, si asa mai departe, pina cind, la finalul ramificarilor si diviziunilor obtinem particule indivizibile, atomii de suflet, sa le zicem asa..Care atomi  interactioneaza, se atrag, se resping, se leaga, se dezleaga, aluneca unii pe linga altii, sau prin altii, si, care adunati toti impreuna formeaza interiorul..Sau sufletul..
E la fel de liniste..De ce oare ma gindesc ca sufletul ar putea fi explicat ca materia? Sau fac doar un exercitiu de imaginatie ca sa ma joc cu unele lucruri invizibile? Poate ca placerea e a jocului, si a unei incercari de a construi ceva nou care ca gaseasca un adevar posibil..Sau poate ca imi place sa amestec unele adevaruri in a construi ceva care sa imi satisfaca simtul estetic..Ceva care sa para la fel de adevarat pe cit de absurd, ca imaginile dintr-un vis..Imi place ca m-am oprit din ginduri ca sa ma psiho-analizez..
Sufletul e multimea atomilor care il compun, si care il fac, datorita proprietatilor, sa apara fluid..Si, pentru ca e fluid, curge continuu, ca singele..Cind intilneste o deschidere iese prin ea, in exterior, cautind fluidele altor suflete, poate..Si atunci se intimpla ca in locul lasat gol de sufletul propriu intra fluid din alte suflete, care incet incet se amesteca cu fluidul initial..
E aceeasi liniste..Nu mai scriu despre suflet ca e prea schimbator..Si nu e format din particule indivizibile, si nu e fluid..Desi, totusi, daca ar fi asa?

Saturday, February 25, 2017

Spatiile dintre noi

Tu..Tuuuu, cum e in cintec, tu, doar tu, m-ai facut sa simt ce am simtit atunci, in acel moment..Tuuu..Imi e o liniste cind zic tu..E ca si cind m-as elibera de toate, cind zic tu, ca si cind mi-as da toate pe tine..Ma simt ca un saltimbanc care isi exhiba toate frustrarile clar, si simplu..Am costum in carouri si caciula in 3 coltzuri, si spun tot in toate cuvintele din lume..Sint vesel si ma manifest in toate felurile..Am in mine o liniste care imi vine pe masura pe spun ce sint..Si astept sa devin..Pentru ca stiu ca, dupa actul meu va veni acel calm al fiintzei..Stiu ca toti sintem la fel..Si ca ceva din mine e si in tine..Pentru ca toti sintem amestecati in acelasi mehlem social, in care totul, si toate devin conforme cu ce se asteapta de la noi..Stiu ca te vad, si ca vezi, dar asta nu ne face altfel..Ne aduce doar la un fel de a fi asa cum..Jucam un rol..Stiu ca stii, asa cum stii ca stiu..
Ceva a inceput mai demult..Ceva ce a determinat tot..Ceva de demult ce a fost asa de frumos si nestiut.. Ceva in care si eu, si tu jucam roluri care sa ne semene..
Tuuuu, cum se spune in cintec, tuuuu, esti un personaj care e atit de principal cit sa fie determinant.. Si care are o putere de alegere..Pentru ca tu esti asa cum isi poate dori un zeu..Tu decizi, si pentru tine, si pentru ceilalti..
Stii ca eu am felul meu..Si ca tu ai toate deciziile in libertate..Si stii ca bazez pe tine..Esti ca o mama, care ma urmareste in tot ce fac..Esti ca mama care imi lipseste, si care imi spune ce fac bine, si ce nu..
Am ce am, in felul meu..Si am toate, cu ce sint, asteptind ca sa fii, in tot, ca o mama care ma stie  atit de bine..Sint cum sint, asa cum sint, cu toate ale mele..Si sint asa, pentru ca te astept sa imi fii alaturi cum imi era mama..Si sint  asa pentru ca am fost singur..Si am fost asa pentru ca am stiut ca nimic nu mi-a fost asa cum as fi vrut, pentru ca am realizat ca, singur fiind, lumea nu mi-ar fi aratat niciodata o fatza iubitoare ca atunci, cind mama m-a iubit, si m-a mingiiat..Ma simt asa de singur, de atunci..
Te vad, si te simt..Si poate si tu ma vezi, si simti..Am in suflet un gol..Imi lipsesc mingiierile de copil care a vazut lumea in imagini neclare..
Cite dimensiuni are singuratatea? Mai stii cine mai sint? Zbor printre toate dimensiunile..Vad toate in nestiut.. Plutesc printre toate..Nu mai stiu nimic din ce a fost..Am uitat..M-am eliberat..E clar si limpede..Mi-am revenit..Sint iar regele infiniturilor..Vad iar distantzele dintre noi, ca atunci..

Ceva ce simtim

Clipele sint infinituri mici de timp, sint concentrari de siruri de amintiri care converg spre o limita inca nedefinita...Clipele sint esentze de trairi adunate intr-un spatziu..Clipele sint si extazuri, si agonii, si imagini care au puterea unor vietzi adunate in citeva idei..Clipele sint picaturi din noi insine, si din sufletele care sint in noi insine cristalizate in forme geometrice artistic construite..Clipele sint oglinzi in care ne vedem felul in care sufletul ne cheama ca sa ne spuna mai multe..
Clipele sint mai lungi, sau mai scurte, desi egale in durata fizica..Sint ca vagoanele legate, intr-un tren al timpului, egale si conforme, dar, in care traim experientze mai profunde, sau mai nestiute..Pentru ca, undeva, intr-un compartiment intilnesti o tipa simpatica, matura, care te priveste atent, si care te cunoaste demult.. O observi discret, te apropii de ea, saluti, si te asezi pe banca opusa..Chipul pare familiar, parca ne-am mai intilnit mai demult, pe o banca, intr-un parc..[Nota autorului; mmm, povestirea de aici incepe de unde a fost lasata in "Un amor", inainte ca noi sa devenim iubiti, ca intr-o varianta posibila in care dupa ce ne-am cunoscut am mers pe drumuri separate] Ea a deschis o carte, si a inceput sa citeasca..Am privit-o atent, pentru ca stiam ca parca o cunosc de undeva, si o stiu atit de bine..Am privit pe fereastra un timp, la peisajele care curgeau.. Apoi am intrat in conversatie cu ea, pentru ca ma incita calmul ei..
-Buna, sint Florin, ce cititi? E interesant? Am intrebat eu sigur pe mine.
-Buna, sint Gia, e interesant intr-un fel, depinde de cum privesti..
-Ne-am mai intilnit? Imi pareti cunoscuta..Imi cer scuze daca inoportunez..
-Ne-am mai intilnit, pe o banca intr-un parc, a spus ea..Aveati o carte invers pe care o citeati..Am ramas masca..Asa era, intr-un parc ea ma descria pe mine, cu detalii..Ce timpit pot sa fiu..Cred ca am jignit-o cu uitarea mea..Ce inseamna viata asta, sa te intilnesti iar cu oameni atit de frumosi si speciali..
-Aaa, Gia, imi aduc aminte, sinteti omul care m-a criticat atunci ca vreau sa par ca o carte inversa..
-Va critic si acum, daca imi dati motive..Dar acum sintem parteneri de drum, asa ca e bine sa fim prieteni..
-Absolut, sintem prieteni, e cel mai frumos lucru din lume..Stiti, si eu scriu, din cind in cind, cite ceva, pe un blog al meu, lucruri de viata, ceva despre frustrarile mele pe care incerc sa le fac artistice..
-Vrei sa fim iubiti? M-a intrebat ea..Am ramas iar masca..E atit de profund si de cald sufletul ei, si isi doreste sa ne iubim..Sint asa de uimit..Nimeni nu mi-a zis niciodata asta..De obicei primeam raspunsuri seci si stupide la incercarile mele..Acum sint asa de profund impresionat..Pentru mine o incercare de prietenie era ca un fel de provocare la un fel de razboi care urma sa vina, iar un armistitiu ar fi fost deja un trimf..Dar ca sa mi se ceara sa fiu iubit, eu, omul dificil si cu o mie de ginduri in spate, mi s-a parut ceva incredibil..Am atitea defecte in mine cit am vazut ca ma fac absolut indezirabil in orice..Desi multe parti negative au fost create in anumite circumstantze..Nu sint rau, si nu am fost niciodata, pentru ca am vrut sa deschid totul spre frumos, si spre divinul din fiintza..
-Vreau, am raspuns..Sintem aici ca sa stim ceva ce simtim..

Visul de acum

Spatiile curg si decurg unele din altele, deriva pe ramuri existentziale, ca sa devina altele, si altele, ca sa decurga si sa devina iar..Drumurile evolutiilor lor sint infinite, pentru ca si ele sint infinite..Pentru ca infinitul are o libertate absoluta..
Noi sintem finitzi..Noi si tot ce ne inconjoara, pentru ca avem un sfirsit..Si noi admiram infinitul asta pentru ca vedem in el ceva ce nu vom putea fi..E distractiv uneori, deprimant alteori, dar optimist cumva, cred, pentru ca ne face sa credem ca noi, cei finitzi avem access la infinit..Nu la unul real, cit mai degraba la unul subtil, si profund si invizibil..Infinitul din noi, infinitul contzinut intr-un finit..
Viata prin lumea asta doare tare de tot..Iti vine sa te iei pe tine si sa dai cu tine de totzi peretzii vizibili, ca sa scapi de apasarile psihicului, care vin de peste tot, care de afara, care de dinauntru..Si nu poti sa faci asta, ca ai puteri ultra-limitate, si un corp ultra-fragil..Si atunci urli cit poti de tare, la tot, la toti, si la tine, urli a disperare in tot ce faci..Dupa care obosesti..Dupa care te calmezi, te refaci, si cauti altceva in care sa crezi ca nu va mai face sa urli iar..Te intorci la calm, cald, si imaginatzie..Iti revezi viata din bucati, te mai gindesti unde ai gresit, si devii indiferent..Iti dai seama ca suma fericirilor vreodata posibile e in tine..Si te intorci acolo unde a fost frumos, si bine..
Spatiile se intind calm, peste tot..Ai in fata un ocean, si in spate o plaja tropicala..Esti prins intre iluzii..Esti o clipa infinita..Ce e imprejur nu mai conteaza..Acum doar visul e real..

Tuesday, February 21, 2017

Vederi de sus

Sint un suflet, ca si tine..Zbor si caut ceva ce as vrea sa fie asa, peste tot, ca un fel de lume a sufletelor, care sa se desfaca in ceva frumos si mare, ceva din care sa se inspire toti, si toate..Zbor, si plutesc pe deasupra, vad tot, si vreau sa iau cu mine toate sufletele.. Vreau ca toti sa fie cu mine, si sa priveasca tot, de deasupra..
Ma simt singur..Ca si tine, stiu..De asta vreau sa fii cu mine acolo, ca sa simti cum  e sa vezi toate in felul tau..
Zbor si plutesc, pentru ca asa am fost dat sa fiu..Te stiu ca imi vii alaturi..Am uitat cine am fost, si nu stiu ce, vreodata voi deveni..
Zbor ca un zburator care incearca sa..
Lumea e o trecere, inca..Una  dinspre si catre ceva pe care nu stim cum va fi sa fie..

Un amor

Nu ma pricep la amor, recunosc..Dupa toate experientzele, filmele, cartile, etc..Desi intr-o vreme eram convins ca stiu tot, ba chiar aveam propriile teorii despre asta, c a amorul e o chestie cvasi-divina, ca o descoperi descoperind fiintza care vine spre tine, in timp ce tu vii spre ea, si te combini intr-o sfera perfecta.. Dupa care iti traiesti viata intr-o comunicare la fel de divina, ca sa faci sfera mai sfera, si universul cu toate sa-ti fie mai indiferent..Teoretic..Chestia e ca, in practica, amorul mi s-a parut cvasi-imposibil, dupa tot ce am incasat, pentru ca, na, lumea e lume, oamenii sint oameni, si fiecare cu dilelile lui..Iar eu eram un caz cu totul particular in lumea asta, deci probabilitatea sa intilnesc emisfera lipsa era cvasi-nul..M-am impacat cu asta, desi m-a durut tare de tot, pentru ca stiam ca nu merit ca toate sa fie chiar asa de pe dos..Ma rog..Ieri m-am dus sa ma plimb, asa, fara scop si cauza, prin parc..Aveam si o carte in buzunar, ca cine stie..M-am asezat pe o banca, si m-am lasat in voia naturii..Am observat ce era imprejur, si m-am bagat in ginduri..Eram obosit, si un pic nervos pe toate..La citeva minute s-a asezat in celalalt capat al bancii o doamna, imbracata sobru-sport, sa zic asa..Ne-am salutat discret, si m-am intors inapoi la mine, am luat o carte din buzunar pe care am desfacut-o ca sa par preocupat..Ea m-a privit un timp..
-Tineti cartea invers, mi-a zis.
-Ce anume? si am observat ca tineam cartea pe dos. Asa citesc eu, invers. Fac un exercitiu.
-Exersati o lume altfel decit e? Am ramas masca. De ce as face asta? Si de ce ar interesa-o pe ea?
-Da, doamna, citesc invers pentru ca..Am ramas fara cuvinte..Citesc asa, pentru ca asa citesc, de ce ar fi asta ceva ca sa inceapa o conversatzie? E un motiv ca sa ma analizatzi psihologic?
-Nu, era o constatare doar, si eratzi comic..Bine ca nu mi-a spus ca-s ridicol..Doamna ma analizeaza..
-Si de ce comicul meu va determina sa-mi spunetzi asta?
-Pentru ca e rar, si e placut, avetzi o atitudine de om care cauta, si care cauta sa ascunda asta..Am ramas masca..
-De ce spuneti asta?
-Pentru ca sinteti un introvertit..Era culmea ca cineva sa ma catalogheze asa..
-Doamna, ma iertatzi, asta e nepermis! Ea a zimbit.
-Este, recunosc, dupa regulile sociale, dar e adevarat si faptul ca nepermisul nu e neaparat un neadevar..Am ramas iar masca..Si nepermisul nu e o certitudine, a continuat ea..Permiteti-mi sa ma prezint Gianina, mi se spune Gia..
-Incintat, Florin..Am privit-o atent..Sinteti singura? Nu atentez la o relatzie care exista deja?
-Nu, sint singura, ca si dumneavoastra..Poate ne mai si tutuim, ca nu suport pluralul..
-Da, absolut..Si tu de unde stii toate astea despre mine?
-Le intuiesc..Esti deschis ca o carte.
-Eu? Serios?
-Da..Ca o carte care pare pe invers, ca sa nu se arate prea direct..
Toata conversatia noastra de pe urma a fost atit de clara si de fireasca cit nu as fi banuit niciodata..Ne-am intilnit si a doua zi, si a treia, si toate zilele pe urma..Am devenit amantzi, apoi prieteni confidentzi, si apoi parteneri de zi si de noapte..Si azi, dupa atita timp ma mai gindesc la noi, si la toate..Uneori o mai intreb daca isi aduce aminte cum ne-am cunoscut..Si imi zimbeste enigmatic, spunindu-mi ca ea e femeie, si ca a simtit ca noi chiar sintem facuti sa fim impreuna..Iar eu ramin sa fiu de acord cu ea, ca stiu ca are intuitia ei, si ca stie ce spune..

Sunday, February 19, 2017

Bilciul sufletelor

Lumea e plina de detalii care nu se potrivesc, de arabescuri artificiale si culori nepotrivite, de multe ori..Ma oboseste lipsa de logica si lipsa de suflet in ceva..Si obosesc usor cind vad lipsa de profunzime..Desi lucruri profunde mai gasesc, dar ele sint aruncate la gramada printre detalii..Lumea nu intelege, si merge pe linia de minima rezistentza, se complace in facilul colorat strident de bilci..Cind eram mic, si ai mei ma duceau la bunici; am fost la bilci, in Tirgu Bujor, un orasel la vreo 60 km de Galati, la bunicii mei materni. Bunicii imi placeau, ca ma recompensau cu tot felul de chestii, dar casa, locul, mediul de acolo mi s-au parut tot timpul primitive si sinistru-agresive..Stiu ca luam cu mine preventiv Pifuri la care ma uitam cind lumea aia incepea sa ma oboseasca, dupa ce imi jignea obsesiv si metodic inteligentza..Bunica lucra la un CAP local, o cooperativa cum era pe vremea aia, in anii 70, care producea legume de toate felurile..In unele zile mergeam cu un nene driver pe o carutza cu 2 cai putere, cu bunica, sa aducem legumele in saci, pe care le descarcam intr-un fel de coshmelie de lemn vopsit verde, unde bunica le vindea..Tin minte mirosurile alea combinate de statut, pamint, si legume vii si vesele, pe care le am si acum in minte, dupa atitia ani..Si dupa ce toate erau aranjate inauntru bunica deschidea oblonul de lemn, care era o placa mare vopsita tot verde, care acoperea deschiderea dintre nivelul tejghelei si tavan..Se vindea orice imaginabil din lumea vegetala: ardei grasi, capia, castraveti, rosii, pastirnac (hahaha), telina (ooo), patrunjel, leushtean  (cred), cartofi, morcovi, fasole pastai, fasole boabe, ceapa, mazare, orice era valabil pe atunci pentru a face orice mincare..Era o feerie de legume pe care le vedeam si le simteam alaturi, parca, intr-un fel de prietenie complice, si de moment, pentru ca stiam ca vor fi vindute unor straini..In fine..
Micul magazin (sa-i zic asa) al bunicii era plasat intr-un spatiu destul de mare, gol, si inconjurat cu un gard, un loc in care venea, din cind in cind, bilciul..Si cind venea era animatie, pentru ca era singura distractie a oamenilor celor din acel spatziu si timp..Era totul de un kitsch absolut si ultra-primitiv, dar era plin de veselie, de zimbete, de urlete de satisfactie, era un spectacol in sine, care era parte, parca din spectacolul lumii asteia, cu toate grobianismele la vedere, mai sincer si mai deschis decit orice manifestare sociala pe care am vazut-o pe urma..Aici se amestecau talentele si prostelile ipocrite cu o nonshalantza fara cusur, pentru ca se intilneau naivitatzile acelea candide de inceput de univers..Toti erau deschisi, veseli, si placut impresionatzi acolo, pentru ca bilciul era, in sine, toata distractia lumii, concentrata..
Eram un pic oripilat de ce vedeam, dar invatam sa accept ca asa e lumea, un bilci..Apoi, cind am mai crescut, am vazut ca lumea poate fi si monstruoasa, dureros de dura, si sinistra, si mi-am mai schimbat parerea despre bilciul din copilaria mea..Acuma bilciul a mai evoluat, se cheama parc de distractii, si are tot felul de technologii prin el..E mai mult, e mai putin, nu stiu, dar e un loc al intilnirilor dintre sufletele care sint acum, si care stiu ca au un timp limitat de a fi..

A-temporalitatzi

E o toamna cu aparentze de iarna, ca pe vremuri..E zapada si uitare de pasi facutzi prin locuri care au ramas scrise in memorie, ca semnele nedescifrate de pe discurile de lut..E zapada si amintire din vremurile chinuitoare ale trecerilor tacute, de cind mersul prin locuri aducea imaginile unor nestiuturi ce aveau sa ne schimbe fiintza..E zapada si constientul gindurilor de acum, la un timp ce s-a dus..E un alb depus peste toate cite au fost atit de aducatoare de fericiri..
Ma mai gindesc la mine..Oare cel care am fost a fost cea mai buna varianta, sau puteam sa fac ca toate sa fie altfel? Ar fi fost altfel daca as fi stimulat ca un alt eu sa actioneze diferit? Cine stie..A fost un joc al destinului, oricum, intimplat asa, pentru ca, pe atunci regulile sociale erau foarte brutale si stricte, si nu puteai sa schimbi nimic, nici in afara, si nici in interiorul lor..Totul era inefabil..Totul iti era deasupra, si era si in mintea lor, identic..Erai o piesa intr-un mecanism rigid..
Apoi totul a devenit brusc, altfel..A explodat trecutul in mii de bucatzi informe..Am trait un razboi greu si invizibil..Am vazut cum societatea se reface din ruine..A durut cinismul unor transformari, a durut indiferentza si uitarea..A durut tot ce a fost, pentru ca s-a ratacit in salbaticie si necunoscut..A durut sa vedem, si sa simtzim ca nu a mai fost nimic din ce ar fi trebuit, cumva..
Lumea s-a schimbat inspre ceva ce nu am banuit..A fost mult, si a fost brusc..Am devenit cinici..Sintem dincolo de o brutalitate anticipat-posibila..Traim o varianta de timp care ne-a acoperit cu totul..Am uitat ceva ce ne-a facut sa fim ce sintem..