Monday, September 19, 2016

Variante de singuratati

Iubirea e un ideal, unul visat si inca neatins, pentru ca iubirea e ceva la care aspiram toti, in felul nostru, e ceva ce dorim sa realizam impreuna, cind intilnim un om care gindeste la fel, ca iubirea e un ideal construit din bucatzi de ideal asezate pe un soclu stabil..Da, noi acceptam impreuna ca iubirea e o statuie..Si ne continuam viata inainte asa, cu o imagine in minte, ca iubirea e un ideal pe care il construim impreuna de doua fiintze atit de relative..Eu, si tu..Pe mine ma cam sperie varianta asta, ca doar noi impreuna am putea realiza un absolut..
Bai, nu stiu, pentru mine o relatie adevarata e una construita din bucatzi, una facuta ad-hoc, nu stiu, una care sa nu stii de unde vine, si care e asa cum s-a transformat de la sine, ca asa a fost sa fie, fara nimic prevestitor dinainte..E ceva ce se intimpla pur si simplu, asa, pentru ca sufletele voastre chiar sint compatibile..
Iubirea e clara si iremediabila, ca e asa pentru ca sufletele alea chiar se pot lega spiritual liber de la sine..Iubirea e eu regasit in alt eu..Simplu si direct, si care face diferentza intre o fericire limpede, si o tristetze intunecata si adinca..E la alegere..
Iubesti lumina care iti vine din fiintza celuilalt, cea care te face sa iti revii la tine insuti, si iti da echilibru.. Si iubesti spiritul care iti e inspirat cind esti aproape de omul iubit..Iubesti linistea pe care simtzi cind ai alaturi omul acela..Pentru ca stii ca doar alaturi de el poti zbura, si doar alaturi de el esti ce ti-ai dorit..
Dragostea e dulce, si dorita..Are gust de amintiri placute..E aici si dorita..E un sentiment visat..E o varianta a unei posibilitatzi..Dragostea e o privire limpede in ochi, si atit..
E atita singuratate imprejur, in tot..

Timp de visat

Spatiul si timpul danseaza impreuna pe o muzica astrala, se duc, se intorc, se rasucesc, se apropie si se indeparteaza respectind ritmul fiintzei lor (cum ar fi spus metaforic dl Einstein), fac tot felul de miscari mai mult sau mai putin ecuationibile (sau ecuationabile, adica capabile a fi puse in ecuatii matematice, asta e cuvint inventat de mine, inca o licentza, hahaha)..
[Aici e o pauza de gindire, ca autorul nu stie ce varianta de continuare sa aleaga] Puncte de suspensie, pauza de o tigara si un pahar de vorba pe teme diverse..
In vino veritas, adica cind te imbetzi zici tot ce-ti tuna prin minte, incepind cu adevaruri frustrate pina la dileli la fel de frustrate, sau alte chestii pe care n-ai curajul sa le zici in viata reala..Ca cind bei te eliberezi de toate, si spui toate nespusele, iti dai drumul la tot ce ai in tine, si ai tinut inchis, ca nu aveai suficient curaj..Bine, eu nu sint genul asta, de aia spun tot, fara rezerve, orice ar fi, ca daca n-ar fi asa n-as fi eu..Cui nu-i convine, asta e, mie personal mi se filfiie, sau mi se balangane, dupa caz..Pentru ca adevarurile nu trebuie sa aiba limite, oricite bariere s-ar incerca sau oricite ipocrizii ar cauta sa ocoleasca..Desi, vezi, parca simti in frazele astea ca mai sint unele adevaruri care inca nu se pot spune, e adevarat..Dar asta e, toate tin de libertate, si de a nu incalca libertatile celorlalti, chiar daca acele adevaruri de nespus tin de fiintza noastra profunda, de ce sintem, de fapt..Si sintem cei care existam prin nastere, cu anumite date, si cei care devenim prin educatie si experientele vietii..Evident ca pe traseul vietii, invatind, ne schimbam, evoluam mai mult sau mai putin, mai lent sau mai accelerat..Stiu ca ce spun sint chestii pe care le stim deja, dar le spun ca sa ne reamintim de ele, pentru ca tindem sa uitam chestiile astea "banale" si sa deviem pe unele directii gresite..In fine..
Tot nu pot sa uit ca sintem in sectembrie..Iti dai seama? E deja septembrie si inca n-am intrat in atmosfera aia de toamna, ca inca ne credem intr-o vara prelungita, una care sa tina pina in decembrie, pina la Craciun daca s-ar putea, hahaha..Ca si toamna e o altfel de vara, na..Bine, iarna e iarna, nu o putem include aici ca e cu Craciun, taiat de porc (horror), mese gretzoase, brazi impodobitzi, cintece calde, si multe zimbete pe fetzele inghetzate de frig..Dar toamna e altfel, e mai umana, si mai racoroasa, ca o diriginta la o ora de dirigentzie, ca adica ne si intzelege, dar ne-o si trage, ca sa nu credem ca chiar ne-am permite orice..Pe unii ii afecteaza chestia asta, dar pe mine ma lasa rece, ca io ma bag in visurile mele, si-mi trece..Si imi imaginez o toamna ideala, una cu multa iubire, si caldura, si suflete adunate impreuna..E utopic, stiu, dar merita efortul..
Bine, fantezia cu plaja tropicala domina tot timpul, ca visam sa fim acolo cind mai vine cite o furtuna de gheatza..Dar e bine si aici, in locul asta cu variatziuni multe, ca ne mai pune mintea la contributzie, ne mai face sa gindim la cum, si ce..Ca daca ar fi cald si bine asa continuu ne-am plictisi, si n-ar mai avea nici un farmec lumea, ca nu am sti sa raportam binele la rau, sau invers; ne trebuie un reper, un drive pentru toate chestiile..
Sa revenim..Acuma e toamna, cica, si e vreme de gustat pastrama si vin, si de facut prietenii de pahar, si de povestit cite in luna si stele, de facut proiecte pentru timpurile de dupa..

Sunday, September 18, 2016

Cautari tomnatice

Toamna asta ne petrece cu zimbete si surisuri melancolice, asa ca pe prieteni, si ne invita la festinul de inceput.. Ne e bine impreuna..Ne privim in ochi linistiti, pentru ca sintem prieteni..Sintem din aceleasi spatii galactice..Venim din aceleasi lumi cu aceleasi intrebari fara raspuns..Si ne complacem in aceleasi nedeterminari, pentru ca toamna asta si-a cautat labirinturile, ca noi, si si-a eliberat frustrarile printre vinturi si ploi, ca noi..Si ne-a vorbit cu cuvinte de anotimp, ca sa intelegem ca semanam in tot ce sintem..
Ploile ne ating, inca..Pentru ca inca sintem continente care pling in picaturi albe de dor de dureri de alte continente..De alte albe continente, care inca nu s-au stiut a fi, inca, descoperite..In timp ce ploile albe curg ca sa..E alb uneori..Atit de alb si calm, si cald..E dulce plutit prin aer, si aducere de vis prin trairile noastre, vedem clar in alb cum spatiile se dilata si reinviie in tot ce simtim..Sintem nori, si cer, si oameni care se ating, ca sa se uneasca intr-un cerc al fiintzei cautate..Ne simtim aici, si acum ca trairi cosmice ce au reusit, in  final, sa se intilneasca..Sintem aici, si acum, pentru ca am stiut ca vom fi impreuna in coltul asta de labirint, in sfirsit liberi cit sa-si spuna toata povestea vietii..Oameni care au lasat tristetile si regretele undeva departe, si care vor sa-si atinga fiintzele, eliberati de toate..

Sarbatori onirice

Ieri am fost intr-o plimbare, pe faleza..Am mers singur, asa cum mergeam tot timpul, pe marginea mea de lume..Copacii imi dadeau liniste si repaus, si indemn la meditatie, si am stat sa-i admir, un  timp, mai ales ca e toamna, si, curind isi vor elibera coroanele de frunze..Un iepure venit de nicaieri s-a apropiat de mine, si, dupa ce m-a studiat suficient mi-a spus:
-Hei, tu ala de te dai ce nu esti, ce cauti pe aici? Am ramas blocat..Un iepure vorbeste? Un iepure imi vorbeste mie?  Si, mai mult, un iepure e atit de insolent cit sa-mi reproseze mie, un om, ca sint un pretins, si ratacit, pe deasupra..Asta e cu mult mai mult deasupra a tot ce as fi putut crede despre mine, si asta spus de un iepure, iti dai seama de cita ironie, si de cita stapinire de sine a trebuit sa aplic pe moment, desi, dupa atita uluire am explodat;
-Bai timpitule, cine zda ma-tii te crezi sa crezi ca ma poti ironiza cu cretinismele tale de 2 lei? Esti o mizerie de iepure care a iesit dintr-o tufa, si te dai deja stapin peste locurile pe unde ma plimb? Tocana scrie pe blana ta bai tembelule, ce pula mea imi vorbesti ca unui sclav? La care iepurele mi-a raspuns:
-Scuze, asta e teritoriul meu, ca m-am pisat pe aici mai demult, si pe tine nu te-am intilnit dinainte, esti un strain pentru mine..
-Bine, te iert, am spus, si mi-a facut placere, miine am sa-ti aduc un joben si un papillon, ca sa fii si tu mai festiv, acuma de inceput de toamna..Si am plecat..Ce chestie, sa fiu dator unui iepure..Hm..
De miine am sa fiu mai prietenos cu iepurii de pe faleza..O sa am la mine de toate, ca nu se stie ce animale mai intilnesc..Dar e asa de uimitor sa vezi cita arogantza aduna un iepure..Cre'ca am alunecat intr'un univers paralel in care noi si ei ne tragem de sireturi..Hahaha..Bine ca nu ne tragem de pula:))
Azi cred ca e o zi festiva, sau ceva..Ca prea sintem prieteni cu toti necunoscutii..

Cuvintele fericirilor

Apele calme sint adinci..Parca era altfel; Apele limpezi sint adinci..Sau nu, desi, daca ma gindesc..Nu mai stiu, e o confuzie in creierul meu, ca e ceva cu adinc, apa, limpede, si calm, da' nu mai stiu cum erau legate intre ele cuvintele ca sa dea sensul ala..Ca pe fundal e si o viziune de aia cu o plaja tropicala la apus.. De fapt ce mai conteaza? Ca oricum, cuvintele pot fi adunate in diferite aranjamente si combinatii care sa dea sensuri si sensuri, ori variante de idei, care mai mari, care mai mici, dupa cit il duce mintea pe cel care le foloseste..
M-am gindit de multe ori ce inseamna sa fii scriitor..Adica ce sa spui, cum sa spui, ce sa faci ca sa te faca pe tine un scriitor? Pentru ca tu, in tine, in mintea ta te poti considera un scriitor, mai ales daca ai si simtul valorii si al diverselor valori din multe domenii, dar ca sa fii scriitor probabil ca trebuie sa iti vinzi scrierile, si sa ai success..Sau ceva..Adica sa fii validat de constiinta maselor..Desi e ciudata chestia asta, pentru ca tu nu vrei sa te adresezi ne-initiatilor, asta e clar..Inainte era o selectie riguroasa, dar azi scrie oricine despre orice, si daca i se vind cartile, booom, iata un scriitor de talent..Na, legea cererii si a ofertei..Dar, sa nu exageram in dileala:))
Eu scriu ce mi-as dori sa citesc, si de aia scriu, ca n-am gasit nicaieri asta..Dar recunosc ca nu sint un specialist, pentru ca nu asta a fost scopul vietii mele, ci a venit pe parcurs ca un hobby, sau ca o chestie, nu stiu, ca sa ma de-frustrez de mizeriile vietii, si ca sa-mi eliberez imaginatia..In fine..Lumile imaginabile ma fac sa m a simt altfel intr-o altfel de realitate, care nu exista, inca..
Cred ca as scrie lejer vreo 10 carti cu cite idei am acuma, ceva genul sci-fi sau fantasy, ah ce fain ar fi, dar mi-ar trebui o secretara ca sa-i dictez..Pe urma ma gindesc daca scrisul asta nu m-ar consuma prea repede, si sa imbatrinesc prematur..Mmm, cine stie, desi eu sint mai viu cind imi imaginez si gindesc..In fine..
Scrisul e o experienta extraordinar de interesanta pentru cei care au capacitati si sint preocupati de asta, si scrisul ajuta sa te eliberezi prin adevarurile pe care le spui..Si te imbogateste si inobileaza, si te pune pe cercetat si invatat, adica iti da o varianta absolut fascinanta a vietii..
Scrisul asta iti poate deveni o a doua natura, cea in care te exprimi liber, cu toata fiintza ta..Si una in care traiesti o alta viata, mai profunda, mai clara, mai deschisa, si mai adevarata cu tine cel care esti cu adevarat.. Ca si cind ai fi revenit in paradisul pierdut mai demult, si ca si cind ai fi inteles sensul regasirii fericirilor, al acelor fericiri..

Cautarea inimii

Toate curg, toate se deformeaza in timp..Toate trec, vin ca sa se duca, ca sa vina iar..Si noi sintem pe bucata asta de lume si timp ca sa fim martori..Orice am fi facut, bun sau rau, timpul le va fi acoperit pe toate cu praf, si uitare..Si noi vom fi devenit trecatori ale caror urme dispar asa cum au aparut: brusc..
E o toamna frumoasa si usoara, pluteste peste tot, se plimba prin ginduri si inimi, ca sa ne aminteasca un fapt simplu; dupa un sfirsit urmeaza un inceput..Sau mai multe inceputuri, dupa mai multe sfirsituri, care cum se nimeresc, pentru ca azi viata e complicata..
Ma simt ca intr-un intermezzo dupa prolog..Au trecut parca toate abisurile inceputurilor, s-au linistit toate salbaticiile nestiuturilor, am iesit cit de cit intreg si de data asta..Adica intreg la minte, inca..Sper..Dramatizez, evident, ca toate s-au intimplat in mine, si poate din afara nu s-a vazut asa mult..Bine, calatoriile alea abisale de dinainte de un alt inceput sint ale mele doar, ca agonia de dinainte de extazul inceputului..Pentru ca inceputul cel miraculos are nevoie de sacrificiu, asa cred, altfel ar fi plictisitor sa o tii asa dintr-o fericire in alta:)) Bine, nu ca mi-as trai anumite mizerii sufletesti ca pe un hobby, hahaha..Bine, unii se dau raniti ca sa provoace mila si compasiune, si sa primeasca incurajari; considerind ca asa comunica la nivel profund cu alte suflete..Poate ca functioneaza si asta uneori, dar mie nu imi place, pentru ca atunci cuvintele spuse sint de circumstantza, nu au substantza..Pe mine ma ajuta in momentele alea joase chestiile inalt-eroice, care sa-mi dea incredere ca undeva, in mine, sint multe energii nefolosite inca..Si chestiile alea motivationale mi le caut singur, pentru ca-s greu de gasit in ziua de azi cind toti vor sa te puna jos..E salbaticie multa nene, care e on going, continua si iremediabila..
Sigur, sigur, stiu ca raspunsul classic la toate e iubirea, ca ea rezolva tot..Asta daca mai gasesti vreo urma, ca pare ca e inundata de muuuulte si diverse cuvinte si imagini i-po-cri-te..I-PO-CRI-TE..Complet..Si e si maimutzarita, ca asa e azi..O sa devenim mutantzi, dupa atitea simulari si ipocrizii imbirligate..Totul e nu avem riduri in oglinda, restul nu mai conteaza..

Monday, September 12, 2016

Lumile viitorului

Uneori ne intoarcem in trecut ca sa revedem amintirile solare si limpezi, atunci cind prezentul ne incearca cu intuneric..Alteori simtim ca ne intoarcem in trecut, cind copii fiind, ne intrebam, si-i intrebam pe toti imprejur lucruri fundamentale la care nu primeam raspuns, sau, mai rau, primeam raspunsuri gresite sau total aberante, dar care ni se fixau in minte, pentru ca atunci eram deschisi, si fara un discernamint format..Pentru ca maturii, cei in mare majoritate prosti (chiar daca erau educati) credeau ca par mai importanti asa, debitind mizerii ridicol-absurde, intr-un fel de bataie de joc la adresa mintii unui copil, nebanuind in prostia lor ca asta ii va putea induce idei gresite unui viitor matur, si care ii vor putea afecta profund viitorul..Dar maturii de atunci erau mari si tari, si stapini peste toate, si isi permiteau, ca nu era un social fundamentat pe stiintza decit la unele nivele, pe cind restul era o varza complet iresponsabila cu orice..Ce porcarie, bine ca etapa aia s-a dus, si a inceput altceva mai normal la cap..Cel putin asa imi place sa cred..
E un cintec al lui Lennon, din fosta trupa Beatles, care se cheama Imagine, si care vorbeste despre niste lucruri posibil a se intimpla in viitor, si care noua, dupa ceva timp, ni se par cu adevarat vizionare, pentru ca le-am trait, pe unele, si posibil sa le traim pe altele..El spune simplu, in citeva cuvinte, despre o lume posibila, din viitor, una fara politica, religie, fara ura, si resemnare, ca o utopie cumva, privita din mentalitatile de acum, dar perfect posibila din viziunea lui artistica..
Am revazut iar Cosmos, al lui Sagan, si un interviu al lui, absolut exceptional despre tot, avind acum argumentele absolut imbatabile ale stiintzei..Si vorbesc despre asta chiar daca dupa Cosmos au explodat documentarele despre stiintza, technologie, si am trait o perioada absolut incredibila de descoperiri in avalansha: internetul, telefonia mobila, masinile, explorarile, etc etc..Cosmosul a ramas reper, cred, pentru felul echilibrat, si rational in care se discutau lucruri fundamentale, si in care se puneau, absolut legitim, intrebari pentru o evolutie posibila a tot..Nu stiu, pentru mine Cosmos a fost o eliberare, si un zbor peste lume, prin tot universul..Si Cosmos a fost locul din care am simtit ca incepe o noua revolutie, una a unei altfel de intelegeri a unei dezvoltari exponentiale..A unei intelegeri adaptata lumii in care viitorul arata atit de fascinant..
Recunosc ca sint uimit de cum a evoluat lumea, si cu uimirea asta o sa si mor, eu, ca multi altii, pentru ca tot ce s-a intimplat in anii astia a darimat toate ideile fixe si miturile adunate in istorie..Lumea a crescut exponential in cunoastere si specializare..Domeniile sint acum uriase..Conceptele sint complicate pentru ca sint sisteme deja, cu mii de ramuri si ramificatii..E uimitor..Dar si un pic trist, pentru ca natura umana pare ca s-a redus, printre atitea technicalitatzi..Dar vom vedea ce va fi, pentru ca si evolutia asta e firesc sa fie pentru noi, sa ne ajute, si sa ne determine, nu sa ne anihileze conshtiintzele..Vom vedea, pentru ca toate sint deschise..Si vom vedea asta cit timp vom fi vii, pentru ca, pe urma, va veni rindul altora sa vada..

Sunday, September 11, 2016

Linisti

Visurile ni se invirt sus, legate parca cu visurile celorlatzi..Sintem atit de legati unii de altii, fara sa stim, parca.. Traim un septembrie sublim si extatic, stiind ca am lasat in urma o vara ideala..Si simtim asta din priviri si gesturi..Chestia e ca noi am ramas noi, si o sa raminem asa, oricite anotimpuri ne vor petrece..Asta e magia fiintzei..Ca noi trecem prin anotimpuri, asa cum anotimpurile trec prin noi, si raminem noi, conform cu toate trecerile..Si noi sintem la fel, intr-un fel, pentru ca stim ca anotimpurile sint oglinzi in care ne privim, uneori, ca sa vedem cum ne-a mai schimbat timpul..Ne vedem ridurile si trasaturile cu calm, si linisti nestiute, parca, pentru ca stim ca si ridurile sint un fel de premiu, dupa atitea lupte, cu toti, si toate..
Avem in urma multe, atit de multe..Am fi imbatrinit prematur daca nu ne-am fi nascut deja batrini, hahaha.. Glumesc..Noi o sa raminem tineri pina murim, ca altfel e aiurea..Tineri in felul nostru, in ce sintem, si simtim.. Pentru ca asa ne-am nascut sa fim, cu vederi limpezi si largi peste toata realitatea asta..Cred..Oameni cu adevarat liberi si calmi, pentru ca am invatat din trecutul nostru dur cum e viata reala, si cite mizerii ne pot veni de la ceilalti..Eu, cel putin, ma simt atit de liber, cum n-am fost niciodata, si nu exagerez..Pentru ca m-am eliberat de miliardele de constringeri impuse de ceilaltzi..Am o liniste care imi vine dupa atitea batalii, in care victoriile nu prea au meritat energia pusa in lupta..
Ochii vad imagini reflectate in ochi..Vezi ce usor e sa stam aici, un timp, si sa fim..

Septembrie impreuna

Am pasit deja in septembrie..Avem deja in noi asta..Sufletul ni s-a transformat, asa cum i-a cerut natura, a luat culori din paleta lui septembrie..Mai demult, pe vremea asta incepea scoala..Traiam ultimile zile de libertate cu placere amestecata cu o infinitate de altele, pentru ca venea, incet, o alta viatza, pentru care trebuia sa ne adaptam fiintza cea lenesha, si asa de obisnuita cu libertatzile verii, si cu placerile calme, si calde, si atit de colorate cu verdele unor labirinturi in care ne puteam ascunde fara probleme..Era o vreme de sfirsit de extaz, si incepere de agonie, intr-un fel, pentru ca deveneam iar fiintze sociale intr-o lume care ne cerea iar sa fim responsabili, si activ-realisti pentru tot felul de situatii care vor veni..Si ne cerea sa ne conectam iar cu ceilalti, cei de care ne eliberasem la inceputul vacantzei..Ah, oh, tragi-comedie plina de un ridicol spontan, si in care ni s-au amestecat toate nedeterminarile fiintzei..In fine..Trecem noi si peste inceputurile astea de lume, ca doar am facut-o de atitea ori..E penibil, dar asta e, ce, ailaltzi nu se simt la fel? Ca doar n-or fi rude cu calu' primarului..Sintem identici in ridicol, si asta face ca totul sa fie ceva dragutz, si prietenos, si cald..Mai ales ca spectacolul fetzelor chinuite e sublim..Ai ride de toti, sa te tavalesti pe jos, dar nu poti, ca tre'sa respecti morga..Si te bagi in tine ca sa-ti traiesti o fericire mai speciala..
La festivitatile de inceput toti sint tunsi, rasi, frezatzi, epilatzi, si imbracati corespunzator, la dunga, scrobitzi, si cu toate cutele aranjate, ca asa trebe sa fim, ca e momentul, si cere concretul..Si pe toti ii doare fix in pula de toate, pentru ca inca n-au iesit din starea de vacantza, le vezi in ochi o parere de rau cosmica combinata cu tone de regrete ca toate s-au terminat asa de brusc..Eh, lume brutala, si dilie, parca ar spune toti, cum ne obligi tu sa simulam ceva, cind e atit de evident ca noi simtim cu totul altceva..Dar ne intelegem din priviri, si ne lasam purtati de moment intr-o acceptiune generala..Jucam un rol, e atit de evident asta, un rol care e ca sa fie, ca asa ni se cere..E o aiureala sociala, evident, una conforma cu mentalitatile astea primitive..In viitor probabil o sa fie altfel, desi, pina la urma, ipocrizia asta sociala e atit de necesara, pentru ca altfel, daca ar fi sa fim complet sinceri, am risca un conflict general, pentru ca idiotii sint multi, si au drepturi pe care si le manifesta ultra-agresiv..In fine..Noi respectam regulile, si incercam pe cit putem sa ne delimitam de ce ne e strain, fiind cit putem de deschisi, si sinceri..Ma rog, spun asta stiind ca trebuie sa respect ipocriziile classice..
Sa revenim..E septembrie, si inceput de toamna..E cald, si natura pare inca deschisa..Ne e bine impreuna.. Sintem rude, parca, pentru ca unchiul septembrie a venit sa ne viziteze..

Friday, September 9, 2016

Culoarele libertatzii

Visul e ca un drog care iti anihileaza fiinta si te pastreaza captiv intr-un cub transparent..Cind si cind un perete se deschide, si poti merge inainte pe un culoar de pereti transparenti..Apoi toate se inchid iar, pentru ca, mai tirziu, un alt perete sa se deschida, si un alt culoar sa te lase sa-l parcurgi..Viata e un drum prin culoare transparente, in care doar simulam ca ne conectam cu sensibilitatile si inteligentzele celorlalti.. Doar vedem in afara, si asta ne creeaza atit de bine iluzia libertatii, pentru ca inauntru sintem aceiasi, cu aceleasi singuratati, care nu au stiut niciodata sa se elibereze de propria fiintza..
Am vazut pe culoare tablouri cu portrete, si ma gindeam ca am sa te gasesc..Eram captiv intr-un vis, si alergam cit puteam de repede ca sa gasesc iesirea..Imi vroiam libertatea mea mai mult ca orice..Libertatea mea relativa, cea in care puteam sa fac orice, oricind vroiam..Cea care se confunda cu un vis, cel in care eram captiv..Si realizam ca visul asta era construit de un fel de ratiune superioara, care se juca cu toate destinele mele alternative..Incercam sa apuc reperele cu indirjire, ma agatzam de orice varianta, stiind sigur ca pot, si ca doar eu sint singurul care ar putea decide..Dar reperele se dizolvau in altele..Si pluteam intr-o lume in care totul aluneca spre curbe ciudate, si coltzuri absurde si nedeterminate..Eram singurul supravietuitor in incercarea de a deveni ceva ce isi propusese demult..Nimeni imprejur..Straniu si ridicol, sa fii lasat singur atit de devreme..De fapt, poate e mai bine asa, pentru ca natura lor mi-a fost intotdeauna straina..I-am vazut de la distantza, si i-am intzeles, si de aia am  vrut sa nu ma conectez cu ce imi propuneau ei..Eu sint o varianta a unei fiintze posibile, asa ca si ei..Drumurile merg inainte, deschise sau nu spre conectari..
Timpul e mersul fiintzei..Prezentul meu e blocat doar de mine, asa cum e blocata comunicarea cu ceilalti..Sint aici si acum datorita mie..Si libertatea mea vorbeste lumii cu cuvintele mele..
Vad cum pot, ce pot, tot ce ma inconjoara, si ma las petrecut in jocul asta al privirilor spre realitate, asa, ca simt ca sint viu, si ca tu poti percepe totul, asa ca mine..Pentru ca, asa sint eu, si imi place sa vad viata ca joc, si eliberare de orice..Ca si tine, doar ca tu ai orgoliul sa nu admiti asta intotdeauna..Ca si mine:)

Monday, September 5, 2016

Anotimpuri

Cum ziceam, fericirile mari, sau mici, ti le faci singur, pentru ca e cam greu ca ele sa te loveasca asa pur si simplu, ca un bilet cistigator la loterie..Ti le si construiesti uneori, piesa cu piesa, metodic, sau pur si simplu ti le programezi (hahaha, suna comic)..Te gindesti ca uite, sint fericit ca a fost liber wc-ul cind eram gata sa fac pe mine, sau ca mi-am cumparat ceva, sau ca am gustat/mincat/baut ceva de care mi-era pofta, sau ca am aflat ceva despre ceva/cineva maaare si frumos, sau m-am intilnit real/virtual cu cineva si care m-a bucurat, sint tot felul de lucruri care sint pozitive si bune, si care merita mai multa atentie, pentru ca de ele ne ancoram sperantzele..De aia am zis eu de multe ori despre un muzeu al nostru, al fiintei, si in care sa punem 90% chestii generatoare si fericiri, plasate in centru, iar restul de 10% de cicanarii intimplate le ducem la periferie, mai aproape de magaziile cu materiale, wc, si iesire, hahaha..La gunoi cu toate mizeriile, ca merita chiar sa facem o mica parada-spectacol gen serbare, in care aruncarile la gunoi sa se faca pe muzica vesela, si in care sa predomine gesturile obscene sau ironice, hahaha, gen taiat de panglici, sau bagat pula in ele cu distinctzie si elegantza, asta ca sa le aratam ca nu ne afecteaza..Ce imaginatie am hahaha, as scrie carti si as face filme numai pe tema asta, ca merita nene, ca nu e asa usor sa stergi din memorie toate intunericurile si intunecatii intilnite..Si am zis ca facem spectacol ca sa ne bucuram de asa un eveniment, (ce expresii am, hahaha) in care sa ne bagam pula in mod festiv si nonshalant; asta dupa ce le aratam pula in detaliu, si le explicam cum functioneaza, cum se regleaza, parametri technici, etc, hahaha, ca sa stie..O, da, e asa de bine sa uitam de nasoale, ca sa ne eliberam, ca altfel ne trag in jos, si aia nu mai e viatza de om normal, e doar un mers tirish intr-o mlashtina fetida, si care nu duce nicaieri..Mersul..Mai bine sa luam un mijloc de transport ieftin, un bus, un tren, vapor, sau chiar tramvai, de ce nu? Tin minte ca-cind eram mic am fost foarte mirat ca tramvaiul n-are volan, cind toate alelalte aveau, si ca toti rideau cind i-am intrebat..Atunci mi-a venit sa-i iau la palme, ca se tot dadeau desteptzi, ca cum adica sa aiba volan tramvaiul, ca merge pe sine, care-s fixe..Ar fi trebuit sa le zic ca sinele sint paralele ca si ei cu logica, dar, na, la vremea aia ei erau dashteptzi si pervers-smecheri pentru ca aveau si vechime si experientza..I-as fi injurat daca as fi stiut cum..Dar i-am injurat pe urma, de multe ori,  cind imi dadeau lectii de viata intr-un mod arogant si ostil, subliniindu-mi printre rinduri ce maaare bou eram eu, fata de ei..Bai nene, pai asa te tratezi unul cu altul, la un misto de grajd? Si asta ca sa nu mai zic ca multe mirlanii imi erau aruncate in fatza cu o salbaticie pe care chiar nu o intelegeam..Iti dai seama, sa cresti asa, invatind sa rezisti, adaptindu-te la subspeciile alea, te transforma, te inraiesc intr-o motivare de moment, daca le dai atentie..Dar, in timp, ca sa nu-ti consumi nervii tai pretiosi inveti sa uiti, ca iti dai seama ca nu merita sa nimic pe niste nimicuri, pina la urma, in fine..Si de asta inveti sa faci o mica parada din uitare..
Dar, sa revenim la muzeul fericirilor, adica la muzeul fiintei, sectia fericiri, ei, acolo sint amintirile frumoase, lucrurile din trecut care te-au determinat sa fii cel care esti..Si m-am intors la intilniri cu oameni frumosi, care gindesc si simt adevaruri, si care imi  vorbeau deschis despre absolut orice..Si care ma puneau pe ginduri, si ma lasau sa-mi imaginez liber toate lucrurile/imaginile/ideile cum sint, sau ar putea fi, intr-un joc al mintzii, intr-o realitate reala, sau poate, posibila..Si ce mi se parea fascinant era drumul pe care-l faceam, pe urma, singur, pe faleza, meditind..Ca aveam nevoie de o plimbare lunga, in liniste, ca sa-mi reconstruiesc ideile, si lumile din minte..Si imi era bine, pentru ca era frumos, si calm de inceput de septembrie, cind vara ne facea cu mina din trenul care o ducea inapoi in galaxie..Era bine, si inceput de toamna cind ne pregateam sa cintam un melancolic Try to remember, de dinainte de un anotimp care va veni; un anotimp plin cu amintiri, nostalgii, si unele mici si colorate regrete..

Sunday, September 4, 2016

Fericiri

Imi place spiritul, imi place sufletul urcat pe inaltimi mari, sus undeva, de unde lumea se vede atit de bine si clar, in intregul ei..Imi place aerul tare, si ideile mari care plutesc liber, ca vulturii..Mi-au placut intotdeauna oamenii cu spirirtul liber, si curajosi..A fost scopul vietii mele sa-i gasesc, si sa caut sa vorbesc cu ei..
E atita libertate in inaltimi..E un vis sa fii acolo, chiar si pentru 5 minute; e o fericire infinita chiar..
Lumile spiritului, sau ale spiritelor sint lumi greu de descris, pentru ca au in ele o mare densitate, si o uriasa elaborare..Gasesti acolo orice iti poti dori: idei, logici, pasiuni, iubiri care depasesc limitele obisnuite, si sint greu de inteles pentru noi..Pentru ca in lumea asta a spiritelor spatiul si timpul sint altfel, si toate au multe dimensiuni..Unii numesc asta un domeniu al zeilor, pentru ca e un loc in care putini au access, desi multi aspira la asta..
Se spune ca pentru inceput trebuie sa ai un talent, pe care sa-l perfectionezi continuu, si ca trebuie sa te dedici complet toata viata, dupa care sa te reinventezi iar, si iar..Asa incit totul sa fie o reconstructie a ta, din temelii, de fiecare data cind simti ca ai atins un prag stabil..Sa muncesti ca un sclav, si sa astepti doar injuraturi de la ceilalti, stiind ca lucrind aduci o infinita fericire celorlati, asemanatoare cu acea fericire a ta, cea care te motiveaza, si care face mai lina acceptarea  perioadei dintre agonii..Pentru ca si agoniile au in ele, dincolo de ce spun ceilalti, o mare promisiune la alte fericiri care stii sigur ca vor veni..
Toti sintem muritori, si toti ne traim clipele, e adevarat..Dar nu toti stim sa traim asa cum ar trebui toate inaltimile care ni se arata..Si, ca in fotbal, ocaziile ratate se razbuna, pentru ca daca nu stim sa sacrificam ceva, fie ca e timp, sau efort, nu vom obtine nimic mai mult decit o mediocritate terna si eterna..
Imi place ca pot sa spun ceva despre spirit, pentru ca astazi lumea e in dobitocita constant, pentru a fi manipulata eficient, si nu e corect sa ii furi omului dreptul legitim la trairile acelea care il elibereaza de mizeriile unei lumi destul de nedemne..Elaborarea spiritului tau iti da o eliberare intru toate adevarurile care iti deschid fiintza catre o alta devenire..Si iti continui asa propria ta poveste, urcind, si recreind acele universuri care te fac pe tine insuti sa fii un spirit in cautare de idei, sau alte spirite..Si asa iti construiesti, incet si sigur un drum propriu al tau, spre fericire..Spre acea fericire care e a ta, proprie, si atit de originala, si autentica..
Vezi, fericirea e peste tot, si atit de accesibila..Depinde doar de noi ce sacrificam pentru ea..

Timp anotimp

Primele zile de septembrie..Primele priviri de toamna, si primele intrebari cu tot ce inseamna toate transformarile astea care vor veni..Primele gesturi deschise si clare, si, parca, primele explicatii despre o vara trecuta, in care trebuie sa aratam exact tot ce am facut, cu motivatii si rezultate..Chiar daca vara a fost un timp absolut doar al nostru, si greu explicabil..Si, pina la urma, greu cuantificabil in forme stricte, pentru ca a fost o traire libera si simpla a sufletului..Vara a fost anotimpul spatiilor deschise si limpezi, si in care fiintza s-a dizolvat in linistile uriase ale universurilor..
Septembrie vine la catedra, deschide catalogul, si ne scoate la tabla..Iar noi desenam cu creta frunze, si copaci, si cer cu constelatii..Si explicam cum toamna ne deschide mintea spre viitor, si cum ne mai indeamna sa nu uitam de visurile trecutului..Dupa care trecem inapoi in banca, si ne stergem din coltul ochiului o lacrima de toamna, discret, si elegant..
Astazi o alta zi se mai duce, din viata noastra..O zi care a fost un timp dintr-un anotimp propriu, care seamana mult cu anotimpul asta, care este, inca, acuma..Si care va deveni altul, dupa un timp..Pentru ca timpul devine uneori anotimp, atunci cind in noi dispare iremediabila trecere, si cind timp si anotimp se confunda..

Linistea dintre cautari

Simbata..Ce bine ca a venit simbata asta, ca o astept de luni..Am avut o saptamina timpita, plina cu transferuri de documente, analize peste analize, combinatii, multe incercari, sint extenuat..De cind sint pe planeta asta n-am avut asa ceva, a fost o crima undeva..Toata lumea a fost uluita, au urlat toti, peste tot toti discutau de asta, cum de a fost posibil, adica nu mai avem sigurantza? Guvernul galactic ce naiba face, ce se tot maimutzaresc cu tot body languageul ala pe care-l fac cind introduc datele in sistemul ala care recunoaste gesturile, ce rezolva?
Si eu a trebuit sa caut solutii, desi nu-s detectiv, sau investigator, sint doar inginer de "suflet robotic", cum se cheama specialitatea mea, pentru ca construiesc, adica programez "sufletele" robotilor de orice forma, si le testez, si pentru asta cunosc psihologie multa si aplicata..Adica a trebuit sa caut tot sistemul de cauze si motive care au dus la chestia aia, si sa gasim in final cine sau ce a facut..Mai ales ca o crima nu se intimplase de mii de ani, de cind s-au inventat toate sistemele alea ultra inteligente de detectare apriori, si de prevenire, si de cind toti idiotii sau tembelii erau foarte bine supravegheatzi..Sau poate a fost un accident, pina la urma, naiba stie, eu am trimis datele Consiliului, si-i las pe ei sa decida..
Ma uit pe geamul meu din apartament..Vad orasul de sus, de undeva de linga nori, cu toate luminile lui colorate si vii..Mi-am luat un vin de la un tip de undeva de la periferie, ceva facut de el din struguri crescuti de el; mi s-a parut o extravagantza incredibila, si cam scumpa, dar e ceva de vis sa-ti permiti sa bei o chestie de genul asta cu vitamine reale, si alcool, cind azi tot ce gasesti e sintetic..
M-as urca intr-un taxi spatial autonom, sa ma plimb prin oras, noaptea..Visez ca ma plimb pe o plaja pe nisip, cu picioarele goale, si valurile ma mai ating..Vad multe lumini cum se schimba intr-un fel de rasarit galactic..Imi trebuie spatiu..Cred ca am sa ma duc sa inot in piscina, mai ales ca acuma nu e nimeni..Doar eu si luminile fluide..Fac un balet subacvatic..Si am sa ma aplaud singur la final..E o mica fericire..

Monday, August 29, 2016

Constiinta de sine

Ma intreb uneori daca eu sint eu, si cum de tot timpul sint eu, cum nu alunec in altceva, intr-un alt corp, sau cum de sufletul meu nu dispare asa pur si simplu, sau cum de nu se dizolva in alte suflete..Asta e un mister urias si nesolvabil, cum de sufletul meu continua sa fie ce este..Cind eram mic invatam cum functioneaza corpul, ma uitam la miini, picioare, le miscam in toate directiile, si eram uimit ca am un corp care imi asculta disciplinat comenzile..Apoi ma gindeam, dar eu ce naiba sint, cum de exist asa, in forma asta si nu-s o planta, sau un animal, sau o alta persoana..Si ma miram cum dimineata cind ma trezeam si ma dezmeticeam, realizam ca am acelasi corp ca ieri, si ca-mi aminteam ce mi se intimplase inainte..Am constientizat de cind eram mic ca eu exist intr-adevar, ca pot comunica cu ceilalti, si ca actiunile mele influenteaza actiunile celorlalti, intr-un fel..In timp am invatat cum sint, cum sint ceilalti, si, putin cite putin, cum e lumea asta formata din toti ceilalti.. Si am invatat sa ma obisnuiesc cu mine, adica cu fiinta asta a mea, asa cum e, desi a fost greu, pentru ca pentru mine, pentru constiinta mea, corpul era ceva mai greu de inteles, si nu doar corpul cit tot contextul asta dimprejur, toata miscarea data de ceilalti care nu prea avea logica, ca era o combinatie destul de neorganizata:)) Bine, pe urma am invatat sa accept lucrurile, pentru ca asa erau ele date..
Viata e o chestie pe care o intelegi traind-o, si experimentind, sau studiind mai mult, pe urma, desi, daca e sa fiu sincer, eu nu cred ca am inteles nici 5% din  ce e, sau cum e; bine, eu ma dau mare asa, ca sa nu par prost fata de ceilalti, dar sint clar in urma cu toate, mai ales ca am vazut ca viata e un fel de vis mai degraba.. Un vis construit cu elemente din realitate, din bucati asamblate destul de neindeminatic, cred..
Ciudata combinatia asta constiinta-corp, adica sa depinzi de un corp care e atit de slab, sensibil, si fragil.. Maa rog, na, asta e natura lucrurilor..Si ma gindesc ca odata corpul asta o sa dispara, si odata cu el si sufletul meu..Hm, ce aiureala, ce prosteala pina la urma, adica te dedici, te expui, ramii loial unor valori ca toate sa se termine asa, pur si simplu, cindva..Si cind te gindesti ca in scurta asta viata unii sint obsedati de bani, sau de alte bizarerii..Nu stiu, fiecare isi gaseste sensul vietii in ceva, dar parca nici sa absolutizam absurdul nu e normal..Probabil ca cel mai bine e sa traim echilibrat, pe cit putem in lumea asta inconstienta dimprejur..

Sunday, August 28, 2016

Iubiri

Iubirea adevarata e cind gasesti in omul tau ce esti, si ce vrei sa fii..Si cind te simti, cind esti alaturi, ca plutesti in toate apele propriei tale libertati..Pentru ca altfel ai fi intr-o alta prezentza; una sociala, una de circumstantza, una de moment trait frumos, etc..
Iubirea e adevar, si eliberare de orice..E vis, e viata profunda, e linistea gindurilor si deschidere spre toate interioarele tale..Iubirea e vis, si viata, si o forma atit de personala de fericire..Iubirea e ce esti tu, cind intilnesti o persoana care e ea insasi, la fel ca tine..Iubirea e, pur si simplu..Adica infinit..
Ce ma uimeste e ce stari iti da iubirea..Iar restul vin de la sine..

Trecatorul etern

Am vazut imaginea asta, ca pe un raspuns la infinitele mele cautari de pina atunci..Doi oameni din profil, privindu-se, un el si o ea, fiecare cu un brat pe umarul, si cu celalalt pe fata celuilalt..Atitudinea lor nici nu sfida, nici nu sugera apropiere, era mai degraba a detasare a unui fel de regasire, dupa multe si obositoare cautari..Cred..Sau asa mi s-a aratat mie, poate, poate ca starea mea m-a facut sa vad in imagine ceva ce imi aducea aminte de obositoarele mele cautari..Se prea poate, pentru ca mintea mea a selectat si transformat lucrurile in amintiri, in felul ei, si asa de mult cum a vrut, ca sa fie mai clare, calde, si artistice..Dar fotografia aceea avea in ea ceva atit de adinc, si de direct, ca mi-a intrat in suflet pur si simplu, fara sa ma intrebe:))
Mai tirziu am ascultat o melodie, Viajero, si am vazut un dans, care, la fel, mi-au deschis iar apele sufletului, si au lasat sa curga iar sentimentele..M-am gindit atunci ca spiritul nostru e ce ne defineste, pentru ca el trece dincolo de trairile mari, sau mici, de viata chiar, si ne face mici nemuritori..Spiritul nostru e scris cu litere de diamant in piatra instabila a oricaror treceri, pentru e ce ramine din noi dupa ce carnea si oasele au devenit praf stelar..
Ca fiintze oscilam intre nelinisti fundamentale, si perioade de aparent calm, in care ne reconfiguram..Si mergem pe drumul asta toata viata, cind mai repede, cind mai incet, urcind si coborind, traind si gindind, meditind adinc, sau prostindu-ne cind incercam o conexiune cu cercul dansului celorlalti..Asta ne face ce sintem..Treceri..Pentru ca ne petrecem trecerile printre cele dimprejur..Daca ne-am fi nascut mai demult, sau intr-un viitor indepartat ar fi fost la fel..La fel de autentici cu noi insine in fiinta profunda..
Ce interesanta e viatza, si fiintza..Ce univers urias de sentimente conectate, care construiesc din idei atitea lumi abstracte..Si ce pacat ca totul dureaza atit de putin..

Tuesday, August 23, 2016

Zorii asteptarilor

E vreme calda, de sfirsit de august, si de vara, vreme de liniste, de aduceri aminte, de baut vin rosu dulce cu mult alcool, de visat la o alta vara, sau la toamna care vine, e vreme de re-gindit unele lucruri de viatza, vreme de cautat solutii, vreme de mincat ceva bun, si de meditat..Ce bine e sa mai admiri un apus, sa te gindesti la tine cit de mic esti fata de universul asta..Ca e greu sa-ti imaginezi cit de mare e pamintul, care e o planeta minuscula in sistemul solar..Dar cit de mare e galaxia? Dar universul observabil? Dar tot universul? Na, chestiile astea deja ies din capacitatile noastre..Dar e frumos ca putem discuta despre planete, stele, galaxii, ca ne da senzatia ca intelegem cum sint legile naturii, si asta ne face fiinte superioare..Ma rog, superioare e un fel arogant de a spune, pentru ca noi realizam, pe masura ce invatam si intelegem mai mult, ca ce stim e, de fapt atit de putin..Si cu cit stim mai mult, realizam mai mult cit de putin stim; asta e un paradox pe care il traim fiecare in felul lui..Dar asta nu ne umbreste nici o centima din fericirea cunoasterii, pentru ca ce simtim, cunoscind, ne da un sens profund vietii, si ne face sa cautam sa stim si mai mult, si sa exploram mai mult, formindu-ne si curajul, dar si personalitatea..
E o vreme calda de sfirsit de vara..E o pace limpede si albastra, ca cerul cel larg si deschis..Citiva nori pufosi se mai destrabaleaza in  larg, albi si informi, ca bucati de vata de zahar ce au scapat din vreun bilci, si plutesc candid, peste lumi..E vreme de inceput de toamna, si de variante de noi inceputuri..
Am aflat ca toate planetele din sistemul solar se misca in acelasi plan, si asta m-a bulversat, ca eu credeam ca se misca in plane haotice, asa ca electronii in jurul nucleului..Dar vezi ca nu, ca na..Iti dai seama, ca toate planetele sa se miste in acelasi plan, asta e o informatie colosala din care sa poti deduce cum s-au format planetele, dar si aici sint variantele a, b, c, etc..Ma rog, nu ma bag in analize, ca poate sint gresite cu un fel al meu de a gindi mai mecanico-analitic, ca na, la nivel macro cine stie cum evolueaza treaba..
Chiar, oare septembrie vine doar pentru noi, sau e si o stare de fapt galactica? Mai ruginesc frunzele si prin alte locuri?
Vreau sa ma imbarc iar pe un autobuz nestiut, si sa admir peisajul de la fereastra, ca sa vad lumea cum e, in toate variantele ei..E o lumina calda care se apropie de un rosu-oranj care anticipeaza asfintitul..Sufletul se lasa dizolvat in liniste..Visul universului ne cuprinde vast, si clar..Ne rotim galactic si in minte ne revine un refren, acelasi refren cintat in cor, de generatiile nestiute, pe care il repetam ca un leitmotiv ce ne vine de dincolo de timp..Vocalele devin consoane, silabe, si cuvinte..Apoi frazele se combina in intelesuri inalte.. Adevarurile se combina, si se desfac..Sintem liberi..Sintem aceiasi..Si miine ne asteapta alti zori, ai unei alte zile gata de a fi explorata, in intregime, tot de noi..

Monday, August 22, 2016

Ceva, cumva, cindva

Drumurile sint largi, si deschise, si cognoscibile, sa zic asa, adica bune de a fi descoperite..Asa e drumul spre un domeniu anume, si am sa vorbesc aici de arta, dar el e aplicabil in orice directie..
La inceput vezi lumea, in toate variantele ei, cu toate cite sint, cu toate elaborarile date de timp, si vezi ca iti place ceva, pentru ca iti da o traire atit de profunda cum n-ai simtit-o pina acum..Sa zicem ca ai vazut benzi desenate, sau tablouri, care te-au impresionat prin tot; prin proportii, culori, elaborarea detaliilor, si te gindesti cum ar fi sa incerci si tu sa recreezi acea arta folosindu-ti capacitatile tale reale..Si o iei de la zero, adica de la o coala alba pe care incepi sa desenezi curbe artistice..Pleci de la un  punct teoretic, si orientezi curbele ca sa fie convergente..La inceput e foarte greu, pentru ca toate curg aiurea, si intr-o directie pe care chiar nu ti-ai imaginat-o..Apoi ordinea apare, si parca totul incepe sa ia o forma, la inceput mai dilie, si incetul cu incetul una mai compacta..Se aseaza toate intr-un stil anume, care e ca greu de definit, pentru ca nu e stil, inca, e o incercare, doar..Si curbele se suprapun unele peste altele, intr-un joc al incercarilor de a construi o varianta de logica artistica..
Linii apar, linii dispar, alte linii ramin doar in minte, si totul e acelasi joc al unor incercari de a defini ce mintea inca n-a definit, ca sa fie stabil..O linie, o curba, o umbra, o varianta de culoare, un punct de interferentza.. Spatiul plansei isi cauta determinarile, si tu esti inginerul care sa gaseasca solutiile..Un pas aici, o varianta dincolo, si intregul operei se intregeste cu detalii..Esti omul care construieste, si singurul responsabil de adevarurile aratate acolo..Si opera continua pina se rotunjeste..Urmeaza sa vina toti ceilalti sa o calce in picioare, sau sa o termine, la alegere..
Eu sint trecut prin toate, si nu ma mai mir de nimic..Stiu doar ca ipocrizia ia foarte multe forme, pentru ca esti criticat salbatic, sau adulat libidinos, daca ceva a displacut, sau placut..Ce ma mira e ca nimeni nu e sincer pina la capat, ca sa spuna ce simte..Bun, si eu ce sa mai inteleg din asta? E de bine, sau nu? Ca in tara asta variantele se amesteca, ce era bine inainte e posibil sa nu..Ma rog..Ceva, cumva, cindva, e posibil sa se intimple..

Variante contemporane

Plictiseala colosala de weekend, noroc cu netul ca te benoclezi la gagici goale, pardon, am vrut sa zic la documentare si alte chestii interesante. In fine, na, te uiti si la gagici, da te plictisesti repede, ca na, nu-s artiste, is doar fiinte mediocro-banale care doar arata bine, si asta e..
Am vazut pe urma Asterix si Obelix, si filme si benzi desenate, bai nene, desenatorul lor Uderzo e absolut genial, un asa talent greu de gasit si la Disney, bine, la Disney sint echipe peste echipe care sint deja specializate, pe cind Uderzo e unul singur. Ce mecle deseneaza omul asta, ce figuri, cazi pe jos de ris numai cind le vezi, ce mimici, e ceva ce tin minte ca m-a impresionat profund de la inceput, cind a aparut in Pif Aventura in Galia a lui Asterix, ca pusese pariu cu nush cine ca in ciuda faptului ca Galia era cucerita de romani, el si cu Obelix vor face un turneu gen turul Frantei, si vor aduce specialitati din fiecare oras prin care au trecut..Aventuri multe, si, pina la urma reusesc..Chestia de baza pentru toate e o potiune magica pe care doar druidul lor stie sa o fabrice dupa o reteta secreta, si care le da super-puteri..Dar comicul de situatii, de nume, dialogurile, si desenele absolut extraordinare fac din orice banda desenata cu Asterix o chestie unica; pacat ca Uderzo nu mai deseneaza si in locul lui e altcineva acuma..Si zic asa pentru ca am comparat Asterix cu toate benzile desenate (BD pe scurt) din Pif, pe care le cam stiu pe de rost cam pe toti, din perioada de aur a lor, si mai nene, toti erau fabulosi, fara exceptie, tot ce aparea in Pif era absolut unic si original..Dar Asterix e intr-adevar de departe cel mai bine facut, cred, parerea mea..Si daca vreti sa va convingeti duceti-va aici https://archive.org/details/Asterixcompleteset ca e toata seria..Genial; mie si Pif, si Asterix mi-au adus unele din cele mai mari satisfactii in copilarie, si datorita lor m-am si apucat de desen in generala, mai mult grafica, care, recunosc ca era buna dar nu extraordinara, bine, dupa un timp am cotit-o pe grafica pura genul renascentist, ca am studiat si anatomie, in fine..Cred ca as fi devenit un mic artist, dar asta presupunea mult timp dedicat, ore de studiu intens, etcetc, multa munca.. In perioada aia fusesem in 2 excursii prin tarile din est si cam vazusem toate marile muzee, si inregistrasem tot..Am inca in memorie toate tablourile alea fabuloase si legendele din spatele lor, dar nu am mers pe arta ca meserie, asa ca pentru mine e doar un hobby, sa zic asa..Nu am vazut in real picturile si sculpturile adevarate cele italiene din Renastere, doar pe net, dar mi-au parut familiare, pentru ca le-am comparat cu ce aveam in "baza de date" de dinainte, desi recunosc  ca mi s-au parut cele mai bune, ever, pentru ca italienii au mers mai departe la detalii, comparativ cu sculpturile antice grecesti, ca la renascentisti vezi venele de pe bratze, si unghiile, si cirliontzii parului..Plus ca prelucrarea la italieni e infinit mai subtila si artistica, sculpturile lor au un finisaj super elaborat, ca sculpturile au suprafetzele stralucitoare..Iti dai seama cita munca e acolo?:) Si totul facut in marmura nene, adica material super dur, si in secolele alea cind nu aparusera sculele de azi..
Ehei, si cite sint de zis, parca mi-ar fi mai usor sa fac inregistrari video, si sa le pun, decit sa scriu, ca mintea alearga mult mai repede ca degetele pe tastatura, dar na, imi pare rau ca pierd multe idei bune..Ma uit la ce postari au unii pe youtube, de success de altfel, mie, sincer, mi se par simple glume fata de ce discutii aveam la un pahar de vin/bere/rom/etc cind eram mai tinar, ehe..Si Badea, si Banciu, si tot neamul lor erau la degetul mic, hahaha, de fapt sa nu ne luam de ei ca au meritul lor, dar nu concurau cu bogatia aia de idei pusa deschis si limpede pe o masa ipotetica, intr-un decor autentic, cu oameni reali imprejur..Cu cita finetze analizam noi nu cred ca o vor face altii vreodata..Si cu CTP m-as lua de guler ca el are o baza de date uriasa in chelia aia a lui, stie detalii multe, e abstract si elaborat, dar destul de conform, si limitat, ca nu sare din propriile fixuri, oricit ar incerca asta, ca l-am simtit cum gindeste..In fine..Sint lumi, si lumi, si ideile avanseaza, trebuie sa fim deschisi, si liberi..Avem si noi limitele noastre, evident, dar cred ca noi gindim altfel, mai conform cu secolul asta care isi deschide larg portile..Si noi vedem mai bine cum sint lucrurile, si sintem mai clari in stil si metoda..Asa cred..